[1993] Radu Afrim – Noi, crizații [goldmine]

[1993] Radu Afrim – Noi, crizații [goldmine]

.… Despre criza Echinoxului, adică despre bocetul colectiv pe care-l exacutăm în fiecare miercuri adunaţi în jurul mesei redacţionale, masă pe care mortul se împute cu consecvenţă, bocet cu care vom ieşi în stradă (tocmai cu acest număr special) pentru a ne produce şi acolo convinşi de măiestria vocilor noastre. În orice caz, indicat ar fi să ducem reprezentaţia până la capăt adică să ne înşirăm pe la colţurile strategice ale urbei şi să tragem cu coada ochiului că doar, doar l-am vedea pe studentul în pijama cu motive florale (şi cu ochii bulbucaţi) coborând (pe coate) din observator la şase dimineaţa, cu respiraţia tăiată, să prindă această ediţie specială a revistei.

Echinoxul e crizat, nimeni nu se îndoieşte. O criză care trenează în şoşonii ei de gală gălbejită de fumul săptămânal al ţigaretelor redacţionale consumate într-o atmosferă de boemă kitsch.

Astfel, după numărul de larg interes pe probleme de spasmofilie, iată redacţia cu ochii încă tulburi aţintiţi înspre Universitate (într-un alt nr. special), subiect tratat în mod constant în ultimii (!) ani, motivaţia fiind – credem noi – tocmai (criza) de alte materiale.

Nu ne amintim să fi văzut în toţi aceşti ani vreun student al Universităţii bătând cu flori la uşa redacţională sau sorovindu-ne de An Nou Fericit în semn de mulţumire pentru a ne fi ocupat de mai-sus pomenita insituţie care (la ora sincerităţii aflându-se) în afară de faptul că figurează sub frontispiciul revistei nu face mare lucru în ce ne priveşte. Nu ne rămâne aşadar decât să ni-i imaginăm în naivitatea noastră proverbială pe onor, profii. univ. scoţând suta de hârtie (cea pe cale de dispariţie), pentru a cumpăra numărul ce priveşte în propria lor ogradă. Şi pe junii studenţi plângându-şi pe umeri întru pomenirea chioşcului din clădire unde se întindeau pe sârmă, precum setul de chiloţi de damă cu zilele săptămânii, colecţia Echinoxului pe ultimii ani. Drept urmare, prin desfiinţarea lui, instituţia a găsit soluţia eclipsării gestului impudic. Cât despre interesul pe care-l va suscita în mediul literar al Bucureştilor acest număr, nimic de zis. Şi nu s-au stins încă ecourile şedinţei de redacţie în care propuneam soluţii pentru extinderea centrului de interes al revistei şi implicit reintroducerea ei în circuitul cultural al ţării. Dar se pare că există alte interese prioritare.

Apoi, va veni numărul în care mulţi foşti membri ai redacţiei vor asista la propria lor deshumare (ce-i drept, după 25 de ani, nu după 7, cum ar fi firesc). Se pare că departajarea valorică nu va fi posibilă. Astfel se vor întâlni în paginile revistei poeţi/prozatori consacraţi, cu semnatararii editorialelor de primă pagină de pe timpul când criza Echinoxului era secondată de criza de anticonceoţionale.

Revenind la numărul dedicat epilepsiei echinoxiste, iată câteva dintre justificările (cele mai fericite) ale apariţiei lui: să dăm fiecare soluţii în scris, şi apoi (nu-i aşa) să ne citim fiecare pe furiş, încuiaţi pe dinăuntru cu ochii la uşă, sau în boxe individuale special amenajate în redacţie (căci altfel de ce n-am face-o onest, prin viu grai şi nimic mai mult); să anexăm numărului respectiv taloane de participare a cititorilor cu soluţii salvatoare, taloane cu deviza „tulai, ne moare scroafa-n coteţ” (şi ajutorul vecinului de peste gard va veni neîntârziat!).

Şi că tot va veni ziua pomelnicului ilustrelor nume (alături de altele) din vremea crizei celei mai acute a revistei, propunem în continuarea numerelor (de a căror trecere în revistă ne-am ocupat până în rândul de faţă), unul despre Nostalgia după criza Echinoxului, care ar fi inevitabil urmat de numărul despre Nostalgia după cei 5 cumpărători (virtuali cititori) ai Echinoxului pe luna recent încheiată (ocazie cu care, cu permisiunea cititorului, ne-am autopropune responsabil de număr).

Radu Afrim
(nr. 9/1993)
(foto: Vlad Birzanu)

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Articole similare

Oli’s Oddities: An Ode to a Chant

Oli’s Oddities: An Ode to a Chant

[vintage] INTERVIU: Marin Sorescu (1983)

[vintage] INTERVIU: Marin Sorescu (1983)

[vintage] Manifest pentru reînnoirea structurală a Facultății de Litere și reconsiderarea problemelor interne ale Universității (2006)

[vintage] Manifest pentru reînnoirea structurală a Facultății de Litere și reconsiderarea problemelor interne ale Universității (2006)

[vintage] INTERVIU: Mircea Miclea (2006)

[vintage] INTERVIU: Mircea Miclea (2006)

No Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cel mai recent număr:

numar litere sidebar

Abonează-te la newsletter