/

acvariul

primul pas în stradă e cel mai important

nicio maşină nu trece prin tine

dacă ai pumnii sparţi

se va găsi doritorul în ultima cameră

cu garou improvizat o cravată în dungi

nepotrivindu-se cu restul

/

dacă am şti toate acele mici trucuri

de amiază

târâşeniile în urma cărora a fost nevoie

de înghiţitul monedelor

balansul cel vesel spre capătul fotoliului

s-ar numi simplu: rană

/

e cumva o iluzie

ceva la fel de greşit ca un rinichi în stradă

să te bucuri că în mai puţin de o vară

ai să dormi grămadă

pe genunchii unuia dintre cei dragi

fără să mai vrea

/

/

poemul tău

Eşti o curvă înaltă,

porţi din când în când

o eşarfă albastră care îţi înconjoară

gâtul de două ori.

/

într-o zi, la adăpostul antenei

parabolice, vizavi de cuşca de vară,

te-am întins pe spate, ţi-am explicat despicatul

iepurilor, cum se făcea la mama la ţară. un timp te-ai jucat cu un creion

în părul meu de pe piept.

înainte s-o întindem ţi-am zis că nimeni

nu te-ar mai considera un şarpe dacă

ţi-ar crăpa burta şi din ea ar ieşi un şarpe.

/

vrei să ţi se spună Ifé,

pentru că degetele tale lungi

ca ale femeilor de culoare

nu scormonesc niciodată, şi crezi că

şi umerii tăi ar putea

duce mai mult decât e-ngăduit momentan,

din simplul motiv că unii te consideră graţioasă.

/

eşti o curvă tăcută cu un

nume care nu e al tău dar

care ţi se potriveşte precum lenjeria cu portjatier

sub care se ascunde ceva umilitor de toxic.

/

când vrei aer vii la mine,

ne întindem pe covorul de la geam

, ne strecurăm mâinile unde

putem,

şi e mai mult decât

o prezenţă.

/

/

jupuirea

am o pereche de mănuşi termoizolante

le-am primit de crăciun în 99’ când eu cerusem

de fapt mănuşi de portar

doi ani m-am jucat cu ele în spatele blocului

pentru că aveau priză bună

/

Ifé mă lasă să o ating pe burtă şi pe piept

doar cu aceste mănuşi

am remarcat la ea o nevoie ceva ascuns

de fiecare dată când mă apropii

deschide gura şi nările-i flutură nefiresc

atunci ştiu că trebuie s-o răresc cu vizitele

/

când plec îi apăs faţa cu o pernă roşie

apoi evit toate pasajele subterane până acasă

mă aşez pe scăunelul de

lângă geam şi încep cu mâinile goale

un ritm aiurea dintr-un capăt în altul al pervazului

/

/

fiii se întorc la război (kandahar story)

ne-am întors

noi când ne întoarcem ne atingem puţin din interţie

sacoşele pline le-am târât

prin deşert până au scos scântei

apoi ne-am lipit de ele

copiii afghani au venit la gard să ceară

/

în jurul corturilor noastre au săpat un lac

astfel încât să nu putem fi atacaţi decât în zori

acolo pământul era friabil şi secvenţial

ca o dragoste de aceea n-am păşit prea mult

/

am văzut că încăpem cerul aici e o copie albastră

a plăcerii nimic mai mult

/

le-am dorit tuturor să aibă mâinile astea

după fiecare prelungire a gestului

se adună ceva murdar în bicepşi

ne-au mulţumit şi au aruncat cu flori în noi

/

nu văd legătura dintre piciorul lui zlatan care a

rămas pe kandahar şi presiunea întreţinută de

igiena autoconservării dar ştiu bine

că la cel mai mic semn alte 6 luni pentru care

îi vom ruga să nu se mai gândească la noi să nu se mai roage

6 luni nemărginite declanşându-se pe direct abandon

/

/

oprire………….. unu

am sosit primul astfel că mi-am examinat

mâinile şi burta……….. la capătul gardului începea

proprietatea vecină auzeam clar

o sapă

/

am pornit într-acolo pe măsură

ce mă apropiam lovea

cu mai mare putere într-o găleată

sau ceva plastic

un sunet care altădată m-ar fi mişcat

/

gleznele goale şi părul blond

nu mai lung de omoplaţi nu i se

deranja deloc ca într-un joc 2D

cu mâinile pe lângă corp alerga

cum doar femeile cu proastă circulaţie

se expun distanţelor

/

se chema Ifé, purta un tricou roş-albastru

de pe vremea barcelonei lui cruyff

numărul dispărut

/

sub tălpi am găsit

câteva fire de păr mi-am curăţat

dinţii cu ele în timp ce Ifé ridica

praful de pe uliţă

/

/

preludiu

dar când m-am apropiat de el

după ce-i arătasem ultimii muşchi

şi i-am sărutat coatele mi-am dat seama

/

fără să mă zgâlţâie a spus că va veni seara

şi seara ca orice vânt care-ţi poate

spulbera faţa trebuie şi simţită

nu doar trântită cu futaiuri şi vodcă ieftină

/

să fiu fragil e tot ce visez

ne-am privit o vreme

după care ne-am jucat avionaşe

râdeam nemaipomenit de fiecare dată

când cineva izbea ferestrele sau uşa

/

dimineaţă am ars toate hârtiile

şi el mi-a zis că a avut

imunitatea scăzută dintotdeauna

+ că nu-i pasă de etichete

/

/

oprire………….. doi

clădirea cu 20 de etaje ca un animal de mare

mi-am făcut streaşină din mâini

pe la mijloc Ifé………… atârnând puţin în gol

pentru şanse şi drepturi

/

tufele de măcieş aici în mijlocul oraşului

după atâta timp chiar

şi  Ifé îmi amintea……. de ele

m-am gândit că de aceea nu se vor mai întinde

/

a ieşit aşa cum intrase

am ridicat o mână dar am realizat imediat

că eram singur în parcare

singur şi înconjurat de fructe fierbinţi

/

m-a lăsat să mai privesc măceşii

apoi mi-a căutat mâna deşi

palmele-i transpiraseră şi nimeni

prin preajmă

/

începând cu toamna asta nu vei mai şti

nimic de sexul tău Ifé

vom veni şi vom privi doar măceşii

i-am spus ca să o aduc pe lângă mine

/

nu ştiu dacă din atenţie sau din oboseală

săptămâna următoare a demisionat

zicea că n-are rost să ne mai vedem o vreme

ultima dată când am trecut pe acolo

măceşii se scuturaseră puţin

dar de tăiat

nimeni

/

/

catapulta

tot mai des

înainte de strănut

mă gândesc la un soare proaspăt

deasupra capului

şi îmi duc mâinile la faţă

ca să nu explodez

din prima pe covorul

roşu

unde nu de mult am întins

o cămaşă o pereche de blugi rupţi în genunchi

două perechi de şosete

şi un fular de lână în jurul cuţitului

să nu dorm chiar singur.

/

/

Alexandru Văsieș

/