Zmeiada spaţială – Teatru fantastenciclopedic
Enciclopedia zmeilor n-a fost niciodată o carte ușor de clasat într-o categorie anume. Pentru copii e și nu e, pentru adulți cam tot așa. Textul îi este și nu prea suficient, căci fără elementul vizual splendid, pur și simplu nu e la fel. Proza fantastică este, ce-i drept, dar nu mai mult decât ar fi orice bestiar medieval serios. Este însă fără îndoială o carte spectaculoasă, astfel încât decizia de a fi transformată în cele din urmă într-un spectacol de teatru nu este surprinzătoare. Diana Buluga, Raluca Lupan și Ingrid Robu au simțit din plin filonul teatral din spatele textului și au reușit în foarte mare parte să-l exploateze în spectacolul lor, ”Zmeiada spațială”, montat în spațiul Scenei din Spate, L’Atelier Cafe (Cluj-Napoca).
Susținute de umorul specific commediei dell’arte, cele trei actrițe jonglează cu elemente ce țin, în cazul fiecăreia dintre ele, de două roluri: o abordare aparent clinică, enciclopedică a zmeilor, tratată însă cu toată seriozitatea șubredă a măștii lui Dottore în diversele sale nuanțe, dublată de o poftă de a-i întruchipa, mai mult prin mici ticuri sau pantomime, pe zmeii înșiși. Spun poftă pentru că acest aspect al jocului lor rămâne poate prea mult ținut în frâu, apărând mai mult ca un contratimp actoricesc și rămânând mereu ca un accent secundar. Se simte totuși o plăcere de a juca această parte a rolului, care devine contagioasă foarte repede, molipsind fără probleme publicul.
Tensiunea dintre rama clinică a materialului și savoarea sa fantastică este omniprezentă și în cartea-sursă, astfel încât nu e de mirare ca cele trei zmeoaice/actrițe să fi încercat să o păstreze în spectacol. Dacă însă Enciclopedia zmeilor are prin însăși construcția sa ceva din monotonia specifică textelor științifice, încarnarea sa scenică este dinamizată de transformarea pe alocuri într-o formă de dialog. Cele trei personaje își revendică o serie de gesturi și atitudini care le diferențiază suficient încât livrarea textului să capete nuanțe de conflict, rivalitate, subiectivism, să fie infuzată cu acel spirit polemic specific unui grup de cercetători, mult mai colorat decât coerența austeră a textelor pe care aceștia ajung să le redacteze. Scorțozitatea personajului Ralucăi Lupan este opusă în mod bine dozat cu entuziasmul juvenil și ludic al personajului lui Ingrid Robu, cele două având-l ca moderator, ca ”straight man” pe personajul Dianei Buluga. Trei chirurgi, trei Dottore, unul mai îngâmfat și autoritar, unul mai senil și simpatic și unul ”rasat”, distant și corect.
Faptul că aceste trei măști se suprapun destul de bine peste multiplele soiuri și rase de zmei a fost surprins bine de actrițe, ele reușind să adecveze rolurile duble în acest sens, deși, pe alocuri, s-au văzut probabil nevoite să recurgă la parodie ca rezolvare regizorală a unor situații. Textele non-dramatice care sunt deja spectaculoase se dovedesc nu arareori foarte dificil de adaptat scenic. Poate de aceea, și din dorința pe care am menționat-o mai sus, de a menține jocul ”zmeiesc” la un minim sugerat, textul ajunge să domine pe alocuri, apărând astfel anumite momente de acalmie. Dar acestea sunt rare și scurte, nu sunt lăsate niciodată să înece spectacolul segmentat foarte bine și realizat cu un minunat simț pentru ritm.
Sper ca Scena din Spate să mai găzduiască ”Zmeiada spațială” de câteva ori, este un efort bine susținut, care merită un public numeros.
Mircea Laslo
(foto: Sanziana Craciun, via evenimenteincluj.ro)