Andrei Doboș – Poezie
(Acest grupaj este inclus în Antologia Echinox 2010 – literatură română contemporană.)
Pojghiţe
x
Dacă ai vreun nuc bătrîn pe-aproape
îţi intră veveriţe şi păsări în apartament.
Se ştie, omul,
luptă cu duşmanii.
Păianjen pe oglinda din baie,
şobolanul roade ţevile –
dar nici şoricelul – vehicolul nostru
nu-i scump la vedere.
Plouă de nu se mai opreşte – luna
luna iulie, luna septembrie, totuna.
Există cîini şoricari, urs furnicar,
însă pisica nu e şoricară.
Pe stradă, un pocăit de 90 de ani ridică tonul.
Puştii pe biciclete în delir,
El nu ştie că ei sînt ochii Domnului.
x
El nici nu îndrăzneşte
să se uite. Cum se
întunecă mai devreme
iar mama-i îndeasă derbedeului
căciula pe cap. Între sprîncene
un foc mocnit, un reflex întîrziat
al muşchilor – şi poate de aici
fetiţa apare şi întreabă cît e ceasul
cu voce îngrijorată
ca atunci cînd se scuză
sau cînd se ascunde în faţa instanţelor.
Ce ştiu eu –
locul de joacă golit, el
gîrbovit, între copaci
cu spatele la soare.
x
Soare de podiş, frig şi chiciură.
Termin plimbarea şi-n faţa cabanei
un animal negru stă la scărmănat.
Copilele încă ascultă muzică în pat.
Soare de podiş, imensă lanternă
prin curţi îngheţate
x
Te aşteptăm
să dezmorţeşti căţeii. Lătratul lor
spart,
cu bocancul în pojghiţă.
x
Bloc funinginit animale subterane
noroaie în zăpadă lemne stivuite pentru foc în magazie –
A spus o profesoară veţi vedea ce se va alege de ei;
în 20 de ani de acum amintiţi-vă.
Andrei Doboş
No Comment