(Aceaste  poezii sunt incluse în Antologia Echinox 2010 – literatură română contemporană.)

 

Antwerpen

(fragmente)

 

Ploaia a umplut acoperişele

garajelor cu un singur nivel,

pista cartului roşu

cu roţile de jucărie

şi prelata aşternută în grabă

de flamanzi deprimaţi

peste piscina din cauciuc, albastră.

Leagăne de lemn, giruete,

raţe sălbatice de bronz,

plopi şi arţari,

ultimii trandafiri,

datura şi

lavanda.

Răpăie ploaia rîios

în sticla mansardei

prin care soare cu solzi

îţi agită cordul placid

ca atunci

 

 

Rememorează:

picioare de egretă

înfipte-n cizmuliţe roz

impermeabile;

în spinare,

deasupra pelerinei

din celofan,

ghiozdanul uriaş şi mutant

e o glumă burgheză. Şi totuşi

codiţele de-aur întunecat

aleargă

după bicicleta băiatului

mai

subţire decît lăcustele

vîndute-n magazinele

de suvenire. Sub ceaţa

care-a uitat să coboare

dispar pelerină, codiţe,

bicicletă, psihanalist.

 

 

Cum doarme cimpanzeul autist

în „Le Jardin Zoologique”

şi cum freamătă-ntreaga fire

între firele gardurilor electrice:

arhipelaguri şi mlaştini hi-fi

grădinile viitorului

supremaţia maşinilor metrosexuale

bufniţa şi flamingii şi pinguinii tribali

şi sirenele ambulanţelor

ghidează bătrîni canceroşi

spre azil şi euthanasie

 

 

Toţi au rîs şi încă mai rîd

de Little Miss Sunshine

de poşeta ei roz

cu fermoar animist.

Pentru ea farurile merţanului

sînt pleoape

pentru ea consoanele sînt

end of the game.

Cît de mîndră îşi poartă colanţii

pe aleile cu setări de peisaje

şi case: în cîteva locuiesc

pedofili,

cîteva-s abandonate de un

Dumnezeu nepotrivit.

 

 

Vezi flamingi lăsaţi de capul lor

în smîrcuri obeze:

aşa s-ar putea relua totul;

rarisimi lemurieni bruni

ca berea trapiştilor: replay pls, suckers!

norii ca monoposturile de

formula 1, albi, fără reclame,

semn că marea i-aproape

de tot, că geneza abulică, subtropicală

e,-n clipele alea, iminentă. Închid

ochii, laptopul, carneţelul:

paleontologii-or să aibă

material şi

peste 4000 de primăveri.

 

 

Nothing Really Ends (from No More Loud Music)

 

tot mai derutat

tot mai înspăimîntat

tot mai furios

şi neputincios

do you still love me

do you feel the same

do I have a chance

of doing that old dance

pe urmă frumuseţea

chipurilor înrămate-a

stalactitelor de-o carnaţie nenaturală

stepa acoperită de

ghiocei

tot mai lent

(puţin) vascularizat

tot mai dement

şi mai inocent

subacvatic

suprauman

 

I was thrilled when I learned that John was doing a new album..Double Fantasy… I can remember running out to buy it as soon as it was released and I loved this song… and then only days after I bought it Lennon was dead. I had been a life long fan… I saw them in concert and John was always my favourite. Now I am a grandmother and it’s 30 years to the day after his death. I watched this video with tears streaming down my face. I still miss him.

Nici NASA nu mai poate face nimic,

Nebuno!

 

 

Ştefan Manasia