Casa Scărilor @ Corina Bernic

Casa scărilor (Casa de pariuri literare, 2011) este volumul de debut al Corinei Bernic în poezie, însă asta nu înseamnă câtuşi de puţin că avem de-a face cu o novice a literaturii; faptul că nu și-a publicat până acum un volum propriu nu exclude o experiență în acest domeniu. Dimpotrivă, o scurtă privire aruncată asupra carierei sale ar releva o experienţă culturală demnă de luat în seamă: din 2003 până în 2005 a lucrat ca jurnalist pentru TVR, urmând apoi să deţină poziţia de şef de department în cadrul Centrului Naţional al Cărţii la Institutul Cultural Român. A tradus din numeroşi autori străini, printre care Daniel Kehlmann, Peter Handke, Herta Müller şi Oskar Pastior. În ceea ce priveşte experienţa ei publicistică, a publicat articole în ziare şi reviste precum Observator cultural, Dilemateca, Timpul, Dilema Veche etc. dar și proză în diverse antologii, editând atât antologia bilingvă a Festivalului Internaţional de poezie “Oskar Pastior”, precum şi antologia de proză scurtă Primii mei blugi.

Logica din spatele construcţiei volumului său o are în vizor pe aceea a unui bloc: cartea este structurată în cinci părţi, intitulate parter, mezanin, printre etaje. pistruiatu blues, respectiv uscător. Continuând această idee, la fel ca orice bloc, şi volumul are parte de o intrare, intitulată în casa scărilor. Ea cucereşte prin aerul jucăuş şi oarecum complice pe care-l adoptă în relație cu cititorul. Îl ia drept părtaş într-o lume în care acesta, fiind în spaţiul neutru al casei scărilor, devine un spion care observă toate lucrurile petrecute în intimitatea blocului: ce mâncare găteşte “doamna de la doi”, “gaura-n pantofi/ şi tivul rupt la pardesiul doamnei de la patru/ sacoșele sunt fascinante/ mari, grele, pline de culori”. Încă din acest prim poem se conturează ideea conform căreia blocul însuşi este o lume, idee care se va extinde pe tot parcursul volumului.

Prima parte se concentrează pe descrierea unor întâmplări şi gânduri din perspectiva unui copil. Acest lucru se remarcă prin naturaleţea şi inocenţa cu care sunt ilustrate diferite scene, fie că e vorba de chinuitul unei pisici, ca în revoluţie, ori de un regret retrospectiv, cum este cazul în gelozie. Este interesant de observat, însă, cum nevinovăţia limbajului nu exclude un anumit nivel de conștientizare a situațiilor descrise, fiindcă impresia lăsată nu este una de copilărie liniştită, luminoasă. Peste tot rezidă senzaţia unei apăsări şi a unei angoase, a unei copilării trăite în vremurile cenuşii ale comunismului. Spre exemplu, în şoimii, copiii sunt numiţi ai “cernobâlului” şi “se pierd / an după an/ în mlaştina asfaltului topit“, iar în fetiţa cu două capete, numele dublu al ei, maria-mirabela, sugerează o incertitudine legată de comportamentul ei, posibil schizofrenic, aşa cum, pe de altă parte, poate să fie, totuşi jocul imaginaţiei unui copil. Poemul lasă loc, astfel, unei ambiguităţi binevenite, care se reia şi în poemul dintr-un vis, unde felul în care e scris dormeam, respectiv dormire, şi anume dor/meam, dor/mire, sugerează fie o lipsă, fie durere sau, pur şi simplu, un joc nevinovat de cuvinte. Vocea lirică ajunge să se simtă mult prea matură în poemul ca pe un zmeu, unde apare nevoia unei divinități, precum un zmeu. Însăşi construcţia poeziei, anarhică la nivel de prozodie, sugerează acest lucru.

Ciclul mezanin-ul propune o schimbare a temei. E deschis cu oameni frumoşi, poem care, prin exagerarea imaginilor optimiste şi dulcege, sugerează că, dincolo de aparenţele voit strălucitoare ale oamenilor din societate, se ascund, de fapt, lucruri nespuse şi neştiute, sugerate foarte bine prin versurile “şi ţipam sfâşietor/ de bucurie”. Atmosfera este schimbătoare: există unele poeme, precum am o colegă, bucuresti-new orleans, via retur, sau berlin în care amprenta generală este una a lejerităţii, a ludicului, zonă în care catastrofele sunt privite fie ca un joc, fie cu o ignoranță voită. jazz cliché, aşa cum anunţă şi titlul, are un aer muzical, cotidianul este cuprins de noapte şi natură, iar muzica răsună de undeva din interior, unde nu este nevoie de urechi pentru a (se) auzi. Cu toate acestea, presărate printre ele, sunt şi să nu te ştiu singur sau kostanz 78464, care aduc regretul şi singurătatea în prim-plan. Vocea alternează şi ea: dacă în prima dintre ele soluţiile par a fi propuse de un copil (se menţionează un joc de X şi 0 pentru a trece timpul sau o radieră, pentru a şterge greşeli din trecut), în următoarele ele sunt oferite de către cineva familiarizat cu Tom Waits sau Kerouac.

În grupajul printre etaje. pistruiatu blues este locul în care începe aventura adolescenţei. Însuşi folosirea cuvântului “printre” trimite cu gândul la o confuzie generală. Toată această parte este concepută în stil crescendo, nu neapărat din punctul de vedere al evoluţiei în sine a “pistruiatului”, cât mai mult din punctul de vedere al tensiunii. pistruiatu iubind deschide acest nou capitol şi are ca pilon central un adolescent care visează la iubita sa. Pe măsură ce Casa scărilor avansează, relaţia dintre cei doi se dezvoltă; în poeme încep să apară, către finalul lor, aluzii sexuale, de obicei puse în contrapunct fie cu declaraţii romantice, fie cu slogane politice: “eu sunt ciocanul,/ tu fii secera mea/ hai să zburăm împreună/ în viitor,/ în lumină./ ce zici de un 69?”. Pe lângă un efect ironic foarte bine dozat, poeziile mai pun problema comunismului, reflectat fie ca mod de gândire, fie ca spaimă: “iubito, noi doi construim/ socialismul.” sau “<<o rază/ ne dă de gol/ …/ ne va ucide/ NE VOR GĂSI!>>/ ea se ridică/ <<eu sunt de vină,/ e din cauza mea!/ am o luminiţă/ în ochi>>”. Treptat, relaţia, prinsă în pasiune şi marcată de ideologie, atinge paroxismul, după care se stinge. Lucrul acesta este uşor de observat din constructul poemelor: dacă de la început şi până la ruptură apăreau amândoi, iubit şi iubită, în ultimele două poeme cei doi sunt trataţi separat.

Ultima parte a volumului, uscător, se deschide cu o mărturisire, ideea centrală fiind aceea că nimic din ceea ce s-a întâmplat nu este ieşit din comun, ci sunt doar lucruri care puteau să se întâmple fiecăruia dintre noi. Următoarele poezii continuă o descriere a Iași-ului, în trei părţi, în a doua parte apărând ideea unui regret al faptului că Moldova nu mai face parte din ţară: “hai să ne scăldăm/ în prut/ nu-i adânc/ ne ţinem de un mal/ şi totul va fi bine/ halatul tău de baie va fi/ pe celălalt”. Un aer cinic este adus de poezia dezlânată, care explică într-o manieră tăioasă cum se pot pierde prieteni în detrimentul unei “persoane speciale”. O altă apariţie şocantă este şi tavan, care prin atmosfera trivială, voit şocantă, sugerează inexistenţa unei transcendențe. Privit printr-o logică ascensională, volumul Corinei Bernic poate să deprime: se porneşte de la o copilărie destul de cenuşie, plină de frământări, după care stările de bine şi stările depresive alternează. Se ajunge la adolescenţă, unde, zbuciumul şi vârtejul pot răpi minţi, pentru ca în final totul să se termine în aceeaşi zonă aridă, a nesiguranţelor.

Privit în ansamblu, volumul Casa scărilor convinge; poeziile care ating zone foarte diferite evocă imagini, stări şi trăiri puternice, fără să facă apel la artificii stilistice neînsemnate. Chiar alegerea folosirii unui limbaj cât mai simplu şi mai accesibil favorizează construirea unei voci lirice proteice. Alegerea autoarei de a merge, din când în când, şi pe un stil puţin mai matur, este cu atât mai fericită cu cât oferă mai multe puncte de vedere şi sugerează o evoluţie a gândirii şi a perspectivei lirice. Din acest punct de vedere, nu cred că exagerez când spun că experienţa citirii volumului este similară cu aceea a unui Bildungsroman.

.

Alex Cormoş

.

Alex Cormoş

Articole similare

Viața lui Jas

Viața lui Jas

Întâmplări despre niciodată. 7 povești neobișnuite despre singurătate, un volum aflat sub semnul realismului magic

Întâmplări despre niciodată. 7 povești neobișnuite despre singurătate, un volum aflat sub semnul realismului magic

Nem is volt olyan rossz régen nőnek lenni… @ TIFF 2020

Nem is volt olyan rossz régen nőnek lenni… @ TIFF 2020

Wildland: When Scandinavian Noir Meets Teenage Angst @ TIFF 2020

Wildland: When Scandinavian Noir Meets Teenage Angst @ TIFF 2020

No Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cel mai recent număr:

numar litere sidebar

Abonează-te la newsletter