La răscruce @ TIFF 2012

 

La răscruce, Hafsteinn Gunnar Sigurðsson, 2011

 

Un film islandez, filmat cu cadre largi în care se îngrămădește tot cerul și pustiul islandez, ajunge la Tiff anul acesta și este primit cu aplauze (așa cum spune Chirilov, la sesiunea Q&A de după proiecția filmului, publicul clujean reacționează pozitiv la filmele regizorilor islandezi). La sesiunea Q&A de după proiecția filmului a fost prezent și regizorul filmului, Hafsteinn Gunnar Sigurðsson, care a explicat alegerea spațiului și plasarea filmului cândva în anii `80 printr-o nevoie de izolare, mult mai facil de atins în anii `80, când în Islanda drumurile se marcau încă rudimentar, prin prezența unor muncitori pe șosea.

Ceea ce convinge în primul rând este jocul actorilor, care comunică și interacționează foarte bine în fața camerei de filmat chiar și atunci când nu își vorbesc. Aceștia au la dispoziție un timp gol pe care trebuie să-l umple și, bineînțeles, multe momente de tăcere. Atunci când se confruntă cu experiențe dificile există o tensiune pe care fiecare dintre ei o resimte în celălalt. Momentele de răscruce ajung să implice, de fiecare fată, părăsirea inițială a spațiului în care se află și evadarea în oraș, urmate de discuții și mărturisiri. Cei doi trasează linii pe carosabil într-o zonă prin care nu trece nimeni, cu mici excepții: un camionagiu care le aduce alcool, care desface sticlele de cola cu dinții și un motociclist rătăcit care trece în viteză spre alte zone și mai pustii.

Coloana sonoră marchează destul de bine punctele cruciale ale filmului, în special ruptura cauzată de venirea unei scrisori. Muzicile islandeze ciudate mi-au plăcut, întreruperea lor brutală m-a cam deranjat însă.

La răscruce este și un film despre construirea unei legături într-un mediu care forțează apropierea la nivel uman.  Din fericire, nu există telefoane mobile asupra cărora să se năpustească, nici rezolvări imediate, așa că fiecare răscruce este marcată de așteptare. Cei doi bărbați sunt  într-o intersecție a vieții lor personale, iar deciziile pe care le iau, în final, par a fi cele juste.

 

Lavinia Rogojină

.

Lavinia Rogojină

Articole similare

„Iza e o femeie realizată” – 98% Decizia corectă

„Iza e o femeie realizată” – 98% Decizia corectă

Un fel de „transă șamanică”

Un fel de „transă șamanică”

Distanța dintre mine și mine

Distanța dintre mine și mine

Queen of Hearts, Queen of Lies – sau despre viețile pe care le distrugi ca să o salvezi pe a ta

Queen of Hearts, Queen of Lies – sau despre viețile pe care le distrugi ca să o salvezi pe a ta

No Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cel mai recent număr:

numar litere sidebar