.

.

Aceste poeme fac parte din volumul de debut al lui Alex Văsieş, „Lovitura de cap”, în curs de apariţie la editura Casa de pariuri literare.

 

 

detenta

 

Să le faci semne de la distanţă,

ridică-ţi gîtul peste gard în dup-amiezile festive,

avioane înhăitate deasupra petrecerilor şi lumi fără fire.

Sunete pe care le găseşti în alte anotimpuri,

şopronul cu acoperiş de celofan

rămas într-o lume a plăcerii.

Intenţiile, între şopron şi frunziş;

porţiune care odată atinsă pierde orice înţeles.

 

Adunaţi-vă în spate! Bucuraţi-vă de peturi!

Grămezi de mucuri, plante dogorîtoare.

Pînă cînd te vei ridica şi vei descurca totul.

 

Şi te vor convinge, prietenii, în piaţeta amorţită.

Şi celelalte cunoştinţe, amintite cu un minim efort.

 

Pentru că nu există lucruri înspăimîntătoare.

Seria de glume

se leagă.

 

Cît sunt de toate, afară,

pentru toţi.

Cineva trebuie

să fie la un pas de bananele cele mai negre,

de roşiile cele mai moi. Întotdeauna.

 

 

La terasă

 

Mai e puţin,

şi o să te adăposteşti sub umbrelă

cu spatele la mine.

Îndeajuns de aproape pentru schimbul sticluţelor de vară.

Am gura uscată, aştept, mult nu mai poate fi.

 

O să te întinzi, după o zi de birou,

şi o să mă loveşti în moalele capului.

Sau după ce-ţi deschei sandalele, priveşti în jur,

o rotaţie completă, şi împingi aer proaspăt în obrazul meu.

Sau, cu aceeaşi mişcare,

îmi dai în moalele capului,

eu amplific şi trec mai departe.

 

Mai departe, de pe terasa din faţă,

îţi privesc pulpele, rupte de restul pietonalului,

cum trimit semnale de sub masă.

Tălpile lustruind suportul umbrelei.

 

Nu mai e mult şi ploaia o să forţeze structura umbrarelor,

ploaia cu stropi în geamurile cafenelei.

 

 

Doi hackeri la mal

 

Mai strălucitor decît fasciculul ce mişcă pe ecran,

scriptul lor va curăţa lumea.

 

Se ating rostogolindu-se pe pătură,

nu-i depăşesc marginile.

E Python + Java + Perl,

cînd îi linge sînii şi îi bagă două degete,

şi mult mai mult,

e că o să crape placa.

 

Procesarea.

Traducerea informaţiei care o să convingă la exces

şi corporalitate.

 

Pîlpîie împreună ca o luminiţă

ce rulează-n unitate.

De unde nimeni nu-i poate ridica,

scriptul ăsta – lumea lipsită de interogări

şi chei primare.

 

Rîul curge mai departe, infectat,

are zgomotul unui cooler.

După erori şi cîteva binare,

ea îl masturbează cu picioarele –

prima lor probă.

Apoi un generator de IP care să închidă portiţa.

 

 

Alex Văsieş