.

.

sonata no. 2
(grave)

nu e pace

și nicio convenție a înserării
nu e de găsit

nu e pace

aici sub nivel

cînd ceaţa izbeşte trotuarul
în noi se transferă
neliniştea rozătoarelor

 

 

înapoi văd f abstract
(part 3)

strălucește un pic
se pronunță
și dispare –

m-am oprit să văd
aici este instituţia în care învăţ
aceasta
casa pe care o repar
femeia pe care o visez
printre capre și cai
nu este aici
s-a mutat
într-un bloc
mai departe

n-a lăsat nici o adresă

m-am gîndit mult la asta

 

 

tinerețe fără educație și viață fără de marte

 

merg  în supermarket

cumpăr ouă

zahăr margarină

lapte

fac rapid un desert

pentru o mică sărbătoare un măritat

mă întorc după o juma de an în același cartier

unde pe vremuri blocurile rînjeau fără dinți și oricum totul dezafectat

nu era prea mult de sărbătorit și nici oamenii nu erau fericiți sau în vreun fel de urmat

 

cînd am văzut-o lată și aspră

superioară

în fața casieriței

m-am apropiat

pînă am simțit că mă frig din nou palmele

ea s-a întors drept în pieptul meu

aveam miros de bărbat

noroc că nu băusem mult dar trosneam

a      tărie

a

întors capul cu scîrbă

m-am uitat în jur nu știam ce să apuc mai repede

surescitat

 

 

bananele treceau pe banda magnetică

iaurturi mîncare pentru pisici

cereale bipăiau

se făcuse iar pauză  puțin cu ochii în banda magnetică

noi ne obișnuiserăm cu nuiele

nu mai zbieram mare lucru

cine plîngea lua în plus

lua pe bandă

eram tari bip

stoici bip

banda magnetică

cum am învățat mai tîrziu singur  nu de la cineva plătit de stat să mă îndrume am învățat

 

cîte unul întors la bancă

nimeni nu cred să fi ajuns lucrător la bancă

nimeni prins în picioare oricum era lege cînd ea intra plină de nervi și tuna

în cîteva sec sala se transforma

atmosferă de internat

48 de mîini la juma de metru deasupra capetelor

48 de minute pînă suna pauza iar

mîini blegi amorțite de mult păcat că

nu termina niciodată (e)seul

compila și mînca biscuiți

noi rămîneam uitați toată pauza și un timp din ora următoare cu capul în jos

în degete simțeam ca un înțepat

noroc că intra cineva cu o treabă de rezolvat

ca atunci cînd avem musafiri

nimic de comentat

trebuia să lăsăm repede mîinile jos că nu-i politicos și în plus nu trebuie să vadă toată școala că noi o așteptăm în chinuri

că n-am ascultat

 

o fi terminat facultatea sau degeaba am stat

sute de ore gata să atingem cerul să ne dizlocăm de la umeri în sus?

 

4 ani s-a tot repetat

 

orele de pictură

orele de muzică

ore de dexteritate

de rezistență sport n-am făcut niciodată afară în zilele însorite?

toate lipsurile astea mereu aceeași nedreptate

lucru manual baluri mascate

oceane mediul înconjurător

ce-o fi fost în manuale dincolo de jumate?

 

atît

religie și mate

 

scriu şi citesc de la 5 ani

la școală

în fiecare dimineață la șapte

 

nicio evoluție pînă la 11

copil schilod

mîncam pe apucate

 

nimeni nu știa să înoate

 

mamifere neevoluate

 

și totuși pe seri de toamnă plouate

desen schematic

desen tehnic învățat de la tata pe foi liniate

eram fericit țineam caietul pe picioare

desenam mașini 3D și mai cumpăram o săniuță după episoade ca cele rememorate

un pachet de carpați și așteptam să vină mama

să-i arăt că -s talentat la desen

că nu-s talentat
că nu știu decît exerciții și probleme la mate

că mă trimitea să-mi fac ghiozdanul  pe urmă  nani

apoi în casă la dracu cu toate

cu fața la perete

auzeam doar

bufnituri și înjurături înfundate

și-ncepeam în minte o rugăciune pe care de frică o uitam imediat repetam morfeme pînă la dezintegrare și moarte făceam primele halouri mentale glitch erau din punct de vedere cognitiv vremuri minunate

 

 

peisaj

becul arde toată noaptea
și pielea se calcinează

cîinerău doarme
umbra se mută rapid

mai ții minte?
în jeg
e forță
cît în sute de sori

ăsta sunt eu –
piele de vacă devine piele întoarsă
deasupra tomberonului

 

 

0312:alb

 

trasată de mîna unui copil
o linie dreaptă
măruntă
fără sfîrșit natural
curbată în timp de lumină
se transformă în zîmbet

departe
unde ochiul lui nu poate afla
o linie aspră
concavă
privind înapoi printr-o lentilă de litiu
va crede că sunt fericit

 

Bogdan Coşa