Mine Söğüt – Viaţa splendidă ce vrea să mă omoare

 

În pântece o rană mare ca o grotă.

Între a naşte şi a omorî, o aţă subţire, lungă.

Între a înnebuni şi a găti, un dulap scurt şi gros.

Mă duc şi vin.

Mă duc şi vin.

La fiecare pas strivesc c-â-t-e  c-e-v-a.

Acum voi vărsa acel ceva pe tine.

Acum îţi voi scoate ochii cu acel ceva.

Acum priveşte… Priveşte bine… Eu voi deveni acel ceva.

 

Am numărat. Ştiu exact cinci sute şaizeci şi trei de cântece. Pe de rost. Într-o mulţime de limbi.

Cu toate acestea, copilaşul meu, crezi că tot voi muri? Dragul meu doctor, nu-i aşa că pot să-ţi spun copilaşul meu? Eşti atât de tânăr. Eşti de vârsta nepotului meu, sau poate chiar de vârsta copilului nepotului meu. Şapte sute patruzeci şi două de cântece. Nu-s deloc puţine. Ce multe cântece.

Dar bine dragul meu doctor, copilaşul meu, spui că în câteva zile voi muri! Adică sigur! Chiar este adevărat că nu există cale de întoarcere?

În şaptezeci şi şapte de ani am învăţat trei sute douăzeci şi unu de cântece. Ce se va întâmpla cu atâtea cântece atunci când eu voi muri, puiuţul meu? Tu trebuie să ştii, cred că ai văzut până acum destui oameni care au murit. Dragul meu doctor, au ieşit vreodată cântece din morţi? O voce, o îngânare, o vibraţie? Ceva ca dansul, de exemplu? Chiar şi asta este un lucru mare. Dacă aş simţi exact în momentul morţii vibraţia vreunui cântec din mine.

Lemon tree… very pretty and the lemon flower sweet.

Ştii cântecul acesta? De unde să-l ştii, este atât de vechi. Atunci când cântecul a devenit hit, eu înaintasem de mult în vârstă. Dar în sinea mea… în sinea mea eram plină de viaţă. Nu puteam să stau fără să dansez. La cafeneaua de pe digul insulei, tinerii introduceau într-una bănuţi în tonomatul muzical şi puneau cântecul acesta. Stăteam de una singură pe scaunul din colţul cel mai îndepărtat şi dansam în sinea mea. Nu poţi să ştii cât de straniu este să dansezi în sinea ta. Eu dansam fără a mă face observată… în mine. De capul meu. Nu nu nu Lemon Tree nu era un cântec de dragoste. Aproape că sabota dragostea!

Dragul meu doctor ştii cum este lămâiul? Este un copac minunat! Şi florile de lămâi sunt splendide dar pe de cealaltă parte nu poţi să-i mănânci fructul fără a ţi se facă gura pungă. Aşa este şi dragostea dragul meu doctor, copilaşul meu. Asemeni cântecului.

Ah, haide, spune-mi. Ce se va întâmpla cu cântecele din mine atunci când voi muri?  Atâtea cântece, atâtea melodii, atâtea ritmuri. Să zicem că mâine eu voi murit, vor muri şi cântecele cu mine? Nu se poate doctore, e posibil ca un cântec să moară? Şi pe deasupra şase sute treisprezece cântece deodată; puiuţul meu, cum să moară deodată doar pentru că eu am murit? Este foarte absurd.

Bine dragul meu doctor dar ce zici de ideea asta? Atunci când voi muri, să iei tu cântecele din mine. Da, poţi să le iei pe toate. Cu versurile, cu melodiile, cu ritmurile, sau chiar ţi le pot da împreună cu secretele lor dacă vrei. Haide, vino să plănuim împreună totul de pe acum. Să zicem că după trei zile voi muri. Tu îmi vei lega maxilarul inferior sau altcineva? Cine va introduce vata în orificiile mele? Dragul meu doctor, va curge sânge? Citisem undeva că atunci când cineva moare sângerează neapărat, dar nu crezusem. De ce să sângerez pentru că mor! Sufletul iese din corp doar cu sângele? Este absurd. Dar ştiu că totuşi îmi vor introduce vată în toate orificiile. Dragul meu doctor, copilaşul meu, tu să fii cel care îmi va introduce una câte una acele bucăţi de vată. Şi maxilarul tot tu să mi-l legi. Dacă tot trebuie să curgă sânge, te rog să curgă în mâinile tale. În acel timp să-mi iei şi cântecele. Pe toate, unul câte unul. Te rog nu te uita de parcă m-ai întreba cum se poate aşa ceva. Îţi las tot ce am mai preţios. Cântecele din mine. Întocmai două sute şaptezeci şi şase de cântece. Toate în alte şi alte limbi. Printre ele se află chiar şi cântece în chineză. Dar mie îmi plac cel mai mult cele în franceză.

Je ne veux pas travailler… Nu vreau să muncesc… Je ne veux pas déjeuner, nu vreau nici să mănânc la micul dejun, Je veux seulement oublier, vreau doar să uit… Doar să uit. Ştii că se spune că atunci când cineva moare, viaţa îi trece prin faţa ochilor toată ca o peliculă de film, nu copilaşul meu, e o minciună. Eu mor şi viaţa nu îmi va trece prin faţa ochilor ca o peliculă de film. O simt. Eu vreau să uit, dragul meu doctor. Să uit tot ce a fost demult. Nu-i aşa că dacă cineva şi-ar aminti de trecut atunci când moare, ar suferi foarte mult? De ce să îşi provoace cineva suferinţă cu propriile-i mâini atunci când moare! Je veux seulement oublier… Ah dragul meu doctor, să fii foarte atent atunci când vei lua din mine cântecul acela, are o propoziţie foarte frumoasă, să nu cadă: Vie qui veut metuer, viaţa ce vrea să mă omoare, c’est magnifique, este splendidă. Copilaşul meu, viaţa într-adevăr este splendidă. Şi cântecele sunt splendide, dar viaţa este mai splendidă decât ele. Copilaşul meu, dacă viaţa nu ar fi fost atât de splendidă de unde dorinţa aceasta de a cânta aceste cântece, de a le memora melodie cu melodie, dar nu-i aşa?

Câte zile mai erau până voi muri, dragul meu doctor? Mai erau cinci zile, nu-i aşa? Dacă vrei, în aceste cinci zile poţi să iei încetul cu încetul aceste cântece din mine. Pe niciunul din copiii pe care i-am născut nu l-au scos aşa. Mereu cu forţa, trăgând de ei în toate părţile, grosolan, le-au rupt mâinile, braţele, capetele copiilor mei. Au murit pe rând cu toţii. Unii la naştere, alţii după ce au crescut, dar cu toţii înaintea mea. Pentru că atunci când i-au scos din pântecul meu nu şi-au dat deloc silinţa, dragul meu doctor. S-au purtat de parcă aş naşte un oarecare lucru. Un oarecare lucru! Apoi i-au omorât pe toţi! De aceea copilaşul meu, scoate încetişor cântecele din mine înainte ca eu să mor. Astfel încât să nu moară atunci când ies. S-au să nu fie împuşcaţi după ani şi ani în curtea şcolii. Pe unul din ei l-au spânzurat, ştii? Da, l-au clătinat în ştreang. L-au astupat pe ici pe colo cu vată şi i-au frânt gâtul. Limba i-a ieşit în afară. Atunci când gâtul i s-a frânt, ochii i-au sărit din orbite. Cu toţii i-am auzit trosnetul oaselor. Ah, cât de jalnic a murit fiul meu care a fost spânzurat. În el, două trei cântece şi dintre ele majoritatea erau marşuri.

Iar o fată mi-au omorât-o şi mi-au aruncat-o în mijlocul străzii. Puişorul meu era plin de găuri. Şi în ea o serie de cântece din popor. Eu am învăţat-o. „ Fără caleaşcă cu oglindă eu nu mă mărit, la nunta mea dacă nu cântă lăuta nici în caleaşcă nu urc.” Cântece vesele. Cântece de jale. Cântece glumeţe. Cine ştie pe unde mi-au omorât puiul şi mi l-au aruncat în stradă! Cântecele s-au împrăştiat în toate părţile. Şoarecii au ros tobele, viorile, cobzele, instrumentele muzicale…

Dragul meu doctor, copilaşul meu, chiar voi muri în cel mult două zile? Ce frumos. Ce-ai vrea să-ţi aduc de acolo? Haide, nu-ţi fie ruşine, spune-mi. Eu niciodată nu mă întorc cu mâna goală când merg undeva. O dată mă întorsesem din Sivas cu un sicriu. Un sicriu galben, prăfuit, nemaipomenit, din nuc, plin până la refuz cu cadavre. Abia îl pusesem în autocar. Era şi greu şi într-o zi de vară cei din el miroseau foarte urât. Nu îmi amintesc câte persoane încăpuseră în el dar una din ele era băiatul meu cel blond. Murise arzând, se transformase în cenuşă, blondul în negru, un băiat foarte deştept, de douăzeci de ani. O dată cu el au ars şi cântecele, aşa îmi spusese avocatul. O dată cu el a ars totul. A ars trecutul, a ars viitorul, au ars visele, eee bineînţeles doar nu aveau să scape cu viaţă acele cântece gălăgioase, au ars şi cântecele din el. Asta este soarta, dragul meu doctor, ce ţi-e scris pe frunte. Dacă arde, arde şi copilul, ard şi cântecele. Şi mă crezi? Eu care mi-am îngropat toţi copiii, am plătit pentru toţi, în urma fiecăruia, precum este obiceiul, interpreţi specializaţi pentru recitarea mevlit*-ului. Ah, dragul meu doctor, copilaşul meu, pe lângă acele cântece în interiorul meu trebuie să fie şi acele mevlit-uri, dacă te rog, poţi să le iei şi să le pui separat după ce voi muri? De exemplu sub pat, ori în pod, poţi să le arunci chiar şi la gunoi, dacă vor arde, arde-le, dacă zboară lasă-le să zboare, aruncă-le în mare fără să-ti pese dacă ştiu să înoate sau nu. Să se ducă. Să se ducă unde vor. Dar vreau să-ţi dau un sfat, nu le păstra în tine. Te fac să te simţi rău. Îi amintesc mereu de moarte celui care a rămas în viaţă. Pe când je veux seulement oublier, copilaşul meu. Seulement oublier.

Ce zici, în scurt timp voi muri? Pentru asta pregăteşti vata aceea? Cu ce îmi vei lega maxilarul? Poate cu o compresă uscată. Când voi muri voi putea să stau în continuare culcat pe spate, nu-i aşa?  Sau dacă m-aş ridica şi a-şi muri în picioare? Mijlociul meu a murit în picioare. Nu chiar în picioare, mai precis agăţat. Inima nu i-a mai rezistat curentului electric primit. Avea numai arsuri la încheieturi. Bineînţeles că i-am văzut corpul neînsufleţit. Era tare chipeş. Avea sprâncene groase, mustăţi groase, buze arzătoare. Era înalt, să nu aveţi aceeaşi soartă, dar semăna cu tine, dragul meu doctor. De fapt toţi băieţii care mi-au murit erau chipeşi. Cei din sicriul acela, cei din ştreang, ce-i care au ars şi s-au transformat în cenuşă, cei care au fluturat din aripi şi au zburat, cei dispăruţi, cei rămaşi infirmi… toţi erau chipeşi ca tine, doctorul meu drag, copilaşul meu. Şi în interior erau plini cu cântece.

Chiar, ce se întâmplă cu cântecele din interiorul unui om atunci când moare, tu trebuie să ştii. Ţi s-au scurs până acum în mâini de la vreun mort? Mie mi s-au scurs. Atunci când a murit băiatul meu cel mic mi s-au scurs în mâini, pumni de cântece de leagăn. Cântecele de leagăn pe care i le cântasem cândva, cântece de leagăn ale mamelor din Balcani, cântece de leagăn ale mamelor din Rusia, cântece de leagăn ale mamelor din Africa, cântece de leagăn ale femeilor din China. Printre cântecele de leagăn scurse se afla chiar şi un cântec de leagăn cântat de o mamă, copilaşului ei, pe o insulă mică din mijlocul oceanului. Ah doctorul meu drag, să nu dea Dumnezeu pe capul nimănui o suferinţă ca aceasta. Să nu-şi vadă nimeni copilul murind. Nici nu-ţi poţi închipui câtă durere îţi pot provoca acele cântece de leagăn. Dacă vor izvorî şi din mine te rog ia-le, să nu cumva să le arunci. Va veni o zi şi te vei folosi de ele. Ai să le cânţi şi tu copilului tău. Vreau să-ţi dau un sfat; fă tot posibilul şi umple cu cântece interiorul copiilor tăi. Se poate doctorul meu drag? Uite câte mii de cântece s-au strâns în mine. Nu-i aşa că-i frumos? Mii de cântece în mii de limbi.

Priveşte, eu am murit un pic mai devreme. Uite cum ies cântecele unul câte unul din mine. Ia-le, strânge-le pe toate. Încetul cu încetul. Fără să te grăbeşti. Nu-ţi fie teamă, nu se vor împrăştia imediat evaporându-se. O perioadă vor rămâne agăţate în aer. Ia-le încetişor, pe toate, unul câte unul în mâinile tale. Umple-ţi buzunarele, inhalează-le, priveşte în adâncurile cântecelor, încearcă să înţelegi ce zic. Dragul meu doctor, ce spun toate aceste cântece? De ce oamenii cântă de mii şi mii de ani? Încearcă să înţelegi. Cântecul este mai presus decât vorba, dragul meu doctor, puişorul meu.

Aminteşte-ţi ceea ce spunea cântecul: Vie qui veut me tuer, viaţa ce vrea să mă omoare, c’est magnifique, este splendidă! Splendidă, dragul meu doctor!  A muri este splendid!



* Poem referitor la viaţa profetului Mahomed şi prin care se aduce slavă profetului. Acest poem este recitat în general de interpreţi specializaţi în acest gen în timpul unui ceremonial desfăşurat cu prilejul naşterii, botezului, căsătoriei, morţii.

Traducere din limba turcă făcută de Sunia İliaz Kucukbıcakcı.

 

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Articole similare

Corpuri suspendate – Radu Andriescu

Corpuri suspendate – Radu Andriescu

Versek – André Ferenc

Versek – André Ferenc

Poeme – Teona Farmatu

Poeme – Teona Farmatu

the unexpected joy of missing out

the unexpected joy of missing out

No Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cel mai recent număr:

numar litere sidebar

Abonează-te la newsletter