Dumitru Vlad – Perspective

Echinox11 februarie 2013

Auzi gloanțe, vâjâie pe de-asupra capului, te adăpostești după primul zid, cineva urlă Fire in the hole! și știi că ceva urmează să explodeze zidul care te apără, camaradul de arme din spate care se uită în toate direcțiile sau chiar tu.

Brusc, alb și scântei, auzi un Iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii constant, te dor ochii, urechea stângă umedă, picură, se țipă ceva dar nu auzi cine sau ce așa că ții trăgaciul apăsat. Faianța sare în confetti de pe pereții unei toalete defuncte, bucăți rămase dintr-un geam dau și ele cu cioburi, vin niște gloanțe în întâmpinare, direct in umăr. Vezi acum, dar vezi roșu, casca te strânge de cap respiri mai greu, apare inamicul, nu foarte diferit de tine dar cu scris roșu deasupra capului. Nu apuci să te dezmeticești când brusc un glonț face totul negru. În 15 secunde reînvii.

Ești un instalator italian foarte căpos, sari peste inamici. Sari prea sus și te lovești de blocuri de carămizi, au. Altele au semne de întrebare, dai cu capul și de ele, ies ciuperci care nu vor să stea locului. Prinzi una, o miroși și de foame o mânânci. Acum ești mare, ai chipiul pe măsura, blocurile se sparg și inamicii tăi îți simt greutatea. Sari peste hăuri, vezi să nu cazi, simți aerul prin mustăți.

Sus, mult mai sus vezi flori de culoarea focului. Iei una să o miroși, acum ești alb, mainile ți le simti calde, încise chiar, un simplu gest și flăcări îți scapă printre degete ușor.

Nu îți vezi prințesa de țestoase cu sau fără aripi, de prea multe castele, dar știi ca e acolo și te așteaptă. Ai un frate, la fel de instalator, doar mai verde. Prințesa ta nu e prințesa lui, dar tot te ajută și se târăște odată cu tine prin canale interminabile, oceane pline de meduze și culmi prea înalte.

Ești în spațiu. E liniște, întuneric, și motoare cu antimaterie mârâie încet prin jur. Ești un soldat cu cicatrici din războaie cosmice, mușcături, explozii, căderi, urme de gloanțe – toate lucesc pe fața ta, uneori. Cunoștințe vechi de sute de mii de ani se întorc la secerat recolta și tu… le fugi în întâmpinare, cu flote, tunuri spațiale și proiectile de energie volatilă. La fel de volatilă ca și voința tuturor raselor adunate în jurul tău. Miza e mare, un întreg ciclu de civilizatie stă în cumpănă și tu nu știi cum să te opui, să oprești valul ultim. Așa că strângi piesele răspunsului final. Moarte și anihilare în jurul tău, se învârt spirală,urlă și un copil te așteaptă. Lumea întreagă se uită în sus spre tine, păstorule.

Te trezești din somn, ai visat urăt și părul ti-e albit. Cumva lumea întreagă se spărsese în bucăți și nu mai știa cum să se adune la loc. Treaz, bucăți de lume plutesc pe ici și colo – pașii tăi le cheamă înapoi la loc să ți se-aștearnă cărare.

Auzi vaietul lumii și pornești spre singurul loc unde toți s-au înțeles să se întâlnească în cazul unei calamități singurul bastion rămas. Un singur om, trecut de vreme te așteaptă și te ghidează acolo.

Lumea trebuie peticită și cioburile trebuie strânse unul câte unul, chiar dacă taie – ele și Ura și toate monstruozitățile care vor să te oprească în drum spre final. Auzi vocea bătrânului? Ascultă-l și continuă să pășești.

Sus… sus puștiule… mai ai puțin și toate astea nu se vor fi întâmplat.

Grație mediului interactiv unic pe care îl facilitează, gaming-ul ne permite să privim, dar mai ales să interacționăm din mai multe perspective unice. Deseori devenim chiar noi înșine personajul de pe ecran.

Narațiunea continuă odată cu jucătorul; dacă el merge în față, povestea se desfășoară în jurul lui, iar dacă nu, dacă stă pe loc, îl așteaptă, cu o răbdare de bunic din fața șemineului așteptând ca nepotul lui să facă primi pași și mai ales, primele alegeri.

Perspectivele de mai sus provin dintr-o varietate de genuri, nivelul de imersiune fiind imens dacă ne permitem, ca unui copil, să trăim imaginarul pe care fiecare joc îl locuiește.

Dumitru Vlad

*Lista jocurilor/pasajelor după ordine Call of Duty : Modern Warfare, Mario, Mass Effect 3, Bastion.