Alte dosare | Cronici | Dosar games as art | Dosare, anchete | Literatură

Lectură prin ochi de neinițiat – Ready Player One @ Ernest Cline

Echinox14 februarie 2013

 Romanul Ready Player One de Ernest Cline nu a fost încă tradus în limba română, dar a creat a avut un succes considerabil în străinătate, mai ales în rândul unui relativ exclusivist public țintă. Editată în 2011 de către Random House NY, povestea lui Wade Watts combină elemente de science fiction și cultură pop într-o pseudo salată de informații mai mult sau mai puțin, dar în special mai puțin, relevante despre anii 80 și despre gaming.

Ne aflăm, după cum ne-au obișnuit deja sute de romane publicate post nebunia Jocurile Foamei, într-un viitor postapocaliptic, problema principală a umanității fiind, pentru acest univers ficțional particular,  lipsa resurselor naturale. Majoritatea populației își desfășoară viața zilnică, fie că este vorba despre mersul la școală, serviciu sau activități recreative, logată la Oasis, o lume virtuală care a ajuns să încorporeze tot ceea ce astăzi ne parvine încă prin medii distincte: de la sistemul educațional, până la toate jocurile pe calculator create în istorie sau la replici exacte ale orașelor lumii prin care te poți plimba ca turist fără să te miști de pe canapea. James Halliday, creatorul acestei enorme platforme, lasă prin testament un ultim joc deschis tuturor gamerilor de pe planetă. Ascunsă undeva în mijlocul rețelei online se află comoara lui Halliday, iar oricine va reuși să descifreze puzzle-urile și ghicitorile din Oasis moștenește toată averea programatorului multimiliardar. Aici intervine povestea lui Wade Watts care, la fel ca mulți alții de dinaintea lui, și-a dedicat viața acestei aventuri cibernetice.

Firul narativ nu îl surprinde în mod deosebit pe cititorul detașat de cele două coordonate fundamentale ale cărții, respectiv anii 80 și jocurile video. Pentru cei într-adevăr pasionați de domeniu lectura pare a fi un adevărat deliciu, ceea ce nu este o surpriză, dată fiind cantitatea imensă de documentare pe care a realizat-o autorul. Referințele sunt numeroase și totodată versatile: filme, muzică, personalități, personaje, jocuri și creatorii lor, cărți, vestimentație și orice alte trenduri aferente perioadei. Pentru cineva care a trăit acei ani sau pentru cineva care împărtășește aceeași pasiune pentru ei, complicitatea cu povestea și cu personajele se stabilește automat. Pentru restul, mai puțin. Sentimentul este cel al apartenenței la un club select sau, respectiv, al excluderii din acesta. Povestea este destul de previzibilă în toate etapele ei, iar deznodământului îi lipșeste calitatea atât de necesară, deși nu chiar suficientă, de a implica emoțional cititorul. Un roman care mizează mult pe elementul de aventură, Ready Player One nu convinge la nivelul execuției și nu necesită participarea activă în lectură, iar asta îl dezavantajează într-un mod fundamental. Ceea ce ar putea să constituie un cult clasic ratează așadar printr-o inversare interesantă. În loc să pornească de la elementele de schelet ale unei bune povești, precum personajele și narațiunea, Cline alege ca material de bază strict referințele obscure și tema gamingului. Ceea ce, în mod evident, face ca detaliul să preia calitate definitorie, iar elementarul să devină accesoriu.

 Mara Semenescu