cu IULIU PICHLER (DJ Poliglot) în dialog cu un prieten şi tovarăş apropiat (R.M.)

 

No zi-i, p#$%, cum te-o prins!

 

Eram pe stradă. Mergeam cu maică-mea să-mi reînnoiesc buletinul.

 

Da’ cine te-o dat în gât!? Îl bănuieşti?

 

Nu că îl bănuiesc, ştiu cine e. Ăla care îmi aducea materialu’. Mă sună cineva, stai un pic, scuză-mă…!

 

Cât i-o dat la ăla?

 

Doi ani, doi ani i-o dat la ăla! În fine, m-o luat de pe stradă. Maica-mea strigă nedumerită şi speriată. Miliţienii i-o zis: „Staţi, doamnă, liniştită, că ştim noi ce facem!” M-o dus la policlinică.

 

Da! Să-ţi facă testele!

 

Exact! Şi m-o întrebat înainte: „Ai consumat?”, „Da! Am consumat”. Ştiam acuma, gata, m-o prins, am recunoscut. Şi după aia pe arest.

 

Şi cine te-o luat în primire!? Procurorul?

 

Da! Procurorul şi apoi miliţienii. O vrut să mă facă să recunosc şi ce n-am făcut. Mi-o filmat declaraţia. Prima dată am crezut că e de la televiziune; le-am zis: „Domnule, io nu declar nimica!” Nu, stai liniştit, nu e televiziune. E probă la dosar!”

 

Tu nu te-ai gândit niciodată la treaba asta. Nu te aşteptai să te prindă, într-un fel sau altul?! Adică nu erai un naiv, totuşi!

 

Nu m-am gândit niciodată!

 

Păi da, că tu nu ai făcut dilăreală la greu. Tu ai fumat mai mult cu prietenii.

 

Cu prietenii. Şi apoi am mai vândut, aşa, câte puţin.

 

Da! Dar ai fumat şi cu proşti.

 

N-am vândut cantităţi industriale, frate. Un gram, două de iarbă. Atât.

 

No zi-i cum o fost interogatoriu. Te-o tocat bine!?

 

M-o tocat o lună jumate’. Vroiau să-mi bage în cârcă şi ce n-am făcut. „Vezi că ne-o zis ăla că i-ai dat mai mult”. Ştii!? Să recunosc fapte care nu erau ale mele. Procurorul m-o adâncit cel mai rău.

Păi, după ce l-o prins pe prostu’ ăla în flagrant, cu un kil’ de haşiş, o vrut să mă bage şi pe mine! Ăla vindea prin baruri. Venea şi te întreba: „Nu vrei nişte haşiş?”. Şi apoi o tot întrebat până o dat de un miliţian sub acoperire. Şi poliţistul o tot cumpărat de la el câte un gram, două. Apoi poliţistu’ i-o zis: „Bă, hai să nu o mai ardem aşa. Eu vreau un kilogram, două!” HA HA!

 

Ha ha ha!

 

Şi apoi când o auzit ăla de un kilogram, ce s-o gândit? Ah da, sigur, sigur. Şi l-o turnat. „Şi numai haşiş ai?” Eu ştiu pentru că am citit rechizitoriul. „Şi numai haşiş ai?”, „Nu! Pot să fac rost şi de pastile!”, şi le-o adus prostu’ şi pastile. Ha ha!

 

Ha ha ha!

 

Două sute optzeci de pastile ecstasy! Ha ha!

 

Şi de unde era tâmpitul ăsta? De la Big, din oraş?

 

Nex, mă! Era de la ţară, din Telciu! Îţi dai seama? O venit ţăranul să se ajungă la oraş…

 

Ioi, ţăranul cu vise de mărire…

 

Din Telciu, mă. O vinit el la oraş.

 

Da-l, mă, în pula mea. Zi-i cum o fost în arest. Acolo ai zis că o fost cel mai greu.

 

Foarte greu, foarte rău!

 

Ce mâncai acolo?

 

Ce-mi aducea şi mama şi ce ne dădeau ăia. Cel mai naşpa era balastru’, orezul ăla era groaznic. Când auzeam de orez, le ziceam: „No! Du-te!” Când m-o băgat pe arest, în celulă era un găinar. Unu’ din ăsta ce-o furat una-alta. Era tare wise, gipsy. Am povestit multe cu el. Era haios.

 

Ştii că unii ţigani se roagă numai atunci când pleacă la furat: „Devla, Devla, me da Bahtalo”, şi-şi fac cruce. „Să-mi deie Dumnezo noroc, să pot fura!”

 

Yeah, yeah!

 

Tot respectul pentru oamenii ăştia. Ăştia o fost robi mă, robi. Tot respectul pentru ei.

 

Da mă! S-o încâinit!

 

Te cred şi eu. Într-o mie de ani îţi intră ura în sânge şi în gene!

 

Exact!

 

Ce-ai povestit cu el?

 

Lui i-o închis repede dosarul şi l-o dus. În locul lui l-o adus pe Cristi. Unu’ rârâit! Clisti!

Un analfabet de la ţară care o spart un chioşc să-şi ia ţigări. Era aşa, spălăcit, mai blond. Dormea încontinuu. Eu nu puteam să dorm, mă. Asta dormea non-stop. Eu nu puteam dormi deloc. Nu aveam o carte, un ziar, nimic. Îl mai trezeam: „mă, Clisti! Trezeşte-te şi povesteşte-mi orice. Cum te-o arestat…?”

Apropo! Vreau să-ţi spun că, atunci când m-o băgat pe arest, o venit un comisar sau ce era ăla, şi acum îi port tot respectul, şi mi-o zis: „Mă, băiete, tu tre’ acuma să fii tare! Te gândeşti că tu intri aici, dar să ştii că o să ieşi! Tu nu stai mult aici!” Chestia asta mi-o dat curaj.

 

Ba, îs faini poliţiştii ăştia, până la urmă!?

 

Hai să-ţi dau un exemplu: Lucrezi într-o fabrică, într-o manufactură. Îţi faci norma şi o depăşeşti. Eşti apreciat! Eşti recompensat. Dacă te ţii de treabă, ăştia te avansează, devii şef de tură, ș.a.m.d.. Asta fac şi ei. Îşi fac norma şi şi-o mai şi depăşesc. No, aşa şi cu miliţienii ăştia. Io aşa le-am spus dintotdeauna, miliţieni. Nu de când m-o arestat. Dintotdeauna!

 

Păi da! Îs militarizaţi! Degeaba i-o făcut funcţionari publici, că tot militari or rămas.

 

Exact!

 

No! Am stat cât am stat cu Cristi ăsta. “Povesteşte-mi ceva, mă Crâşti”. Îl trezeam şi îmi povestea cu o umblat el cu oile, cu vacile. Îmi zicea că dacă mănâncă o vacă un păianjen, îi se umflă burtă. Şi tăt din astea. No, l-o dus şi pe Cristi şi l-o adus pe Cucu.

No, ăsta era aşa, mai ciocolatiu, nu pot să zic că era ţigan. Era tot de pe la ţară, de undeva, de acolo de la noi. Şi mi-o povestit Cucu fapta lui: i-o lucrat la unu’ pământul şi nu l-o plătit. Şi s-o tot dus după bani până într-o zi. “Mă, omule, nu-mi dai banii?” Şi s-o dus la el să-i dea banii. Şi l-o luat ăla deoparte, că stai aşa, hai să bem ceva, că-ţi dau eu banii. Şi or băut amândoi până s-o făcut praf şi ăsta, lu’ Cucu i-o pleznit siguranţele, o înnebunit şi s-o urcat peste ăla. I-o cărat pumni în torace şi în abdomen până l-o zdrobit şi, de oboseală şi din beţie, o adormit acolo peste el. Când s-o trezit şi l-o văzut pe ăsta plin de sânge, s-o dus şi s-o predat. Ăla murise. O luat cin’şpe ani. Ştiu, pentru că mi-o scris. Am scrisori de la el, o să ţi le arăt.

Într-o noapte aud poveşti. Cucu povestea cu Ion, altul adus atunci pe arest. Asta şi-o omorât femeia. Un ţăran, şi el, care n-o mai putut s-o audă pe nevastă-sa, i s-o întunecat mintea şi i-o dat cu sapa în cap. O aruncat-o în Someş şi o gasit-o ăştia pe la Dej, umflată. Cu tot aurul pe ea.

 

Aha. Ţărancă plină de aur…

 

Da, mă. Şi s-o prins miliţienii, i-o văzut lovitura din cap. Asta n-are cum să fie altceva. Şi şi-o recunoscut fapta şi Ion. O luat tot cin’şpe ani. şi-o omorât femeia de nervi. No! I-o dat o sapă în cap.

 

Dumnezau să-i ierte şi pe Cucu şi pe Ion.

 

Dumnezau să-i ierte.

 

No, am stat pe arest până când am avut criza aia renală. M-or luat nişte dureri… Ion o bătut în uşă, după doctor. No! Şi o venit doctoriţa şi m-o întrebat dacă îs dependent de droguri. “Doamnă dragă, eu n-am luat heroină, io am fumat iarbă!”. M-o luat şi m-o dus la Spital. M-am aşezat acolo, la urgenţe. Lângă mine era o bătrână de la ţară, din aia cu năframă…

 

Aşa, o îmbrobodită…

 

Da. Şi s-o uitat aia la cătuşele mele şi zice “Ioi, tuluaiai, şi din ăştia îs aici?!”. Imediat o intervenit miliţianu’: “Staţi liniştită, daomnă! Ăsta-i copil cuminte, o fumat o ţigară din aia cu droguri”. Tot respectul şi pentru miliţianul ăla!

 

… dialogul a continuat pentru multă vreme, multe zile…

 

…viaţa şi-a revenit la cursul ei, într-o zi în care m-am uitat la un top al anilor ’90, pe M Tv, în penitenciarul Bistriţa.

 

Cânt am ieşit de pe puşcărie, o să ţin minte toată viaţa. Am ieşit cu un mârţălog care ieşea după doi’şpe ani. Am intrat prin filtru şi am aşteptat să ne facă actele. La doi’şpe tre’ să ieşi pe poartă. Ne-o dat efectele personale, telefonul şi alea… Şi am ieşit pe poartă şi o început ăla să-şi facă cruci. “Ioi, Doamne, Doamne…”. Am luat un taxi până în Decebal. Acolo am coborât din taxi, era octombrie, 20. Oraşul era colorat, lumea… sună aşa. Acolo nu auzi decât voci. Simţeam forfota oraşului… Mă gândeam la ăla, cum se simte după doi’şpe ani. Am mers, aşa, simţind cum trece oraşul prin mine, am mers la mama. Am pupat-o, am mers acasă şi mi-am făcut cinci ochiuri. Şi trei zile am umblat numa’ beat. Într-o dimineaţă, am ajuns rupt acasă, şi m-o simţit. “Mă copile, deja exagerezi, iarăşi eşti beat. Du-te şi culcă-te. Ajunge!” I’am zis “Mamă, se scrie beat, dar se citeşte bit”.