Aglaya / De ce fierbe copilul în mămăligă @ TIFF 2013

Aglaya / De ce fierbe copilul în mămăligă @ TIFF 2013


Regia: Krisztina Deák
Distribuţia: Eszter Ónodi, Babett Jávor, Piroska Móga, Zsolt Bogdán
An: 2012
O spun din capul locului, mi-a fost imposibil să separ filmul de carte şi nu cred că o voi putea face nici acum. Fiindcă aşteptarea inevitabilă cu care l-am privit a fost aceea de a reda , cu schimbările evidente, atmosfera din carte. Dar nu a fost aşa.
Aglaya e povestea unei familii de circari din România, siliţi să plece din ţară după ce fură banii şefului circului de stat. Dar familia Aglajei nu e o simplă familie de circari, fiindcă mama reuşeşte să-l aducă până şi pe sefu’ Nicolae Ceauşescu la spectacole. Poate, mai încolo, şi pe Sophia Loren. Dar să rămânem la momentul plecării, deocamdată. Aşadar, în căutarea unui trai mai bun, familia pleacă în străinătate; doar că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg şi, în cele din urmă, doar tatăl îşi găseşte de lucru, ca şi clovn. La circul la care e angajat tatăl, Aglaja o cunoaşte pe Flygirl, renumită pentru faptul că putea umbla pe cupola circului. Tot de cupola circului, puţin mai târziu, mama atârnă de păr. Flygirl, totuşi. Aglaja şi ea se împrietenesc, moment în care aflăm că Flygirl e, de fapt, Flyboy şi că cei doi, el şi Aglaja, ajung mai apropiaţi decât am fi crezut iniţial. Deşi copii, par a trăi o inocentă poveste de dragoste. Staţi liniştiţi, orice minune durează trei zile, aşa că Flygirl cade de pe cupola circului şi moare. Moare pur şi simplu, ca şi cum rolul n-ar fi contat prea mult. Aflăm mai încolo că ne înşelăm şi în privinţa asta, atunci când îl cunoaştem pe iubitul mamei, ani mai târziu, şi când observăm asemănările fizice stridente între cei doi. Plus o scenă în care se ţin de mână. Şi de aici înţelegem că mama îi fură fetei şansa la fericire şi aşa mai departe.
Acum că Flygirl a murit, mama Aglajei poate în sfârşit să se angajeze la circ. Şi se angajează. Şi, după multe exerciţii, după lungi antrenamente, reuşeşte să atârne de cupola circului, devenind „femeia cu părul de oţel”, senzaţia numărul unu a circului, reuşind performanţa de a o aduce inclusiv pe Sophia Loren în public… Am mai spus asta? Bineînţeles, Sophia Loren nu-i Sophia Loren, aşa cum nici Aglaja din film nu-i tocmai Aglaja din carte. Ştiu, n-ar trebui să repet asta. Mama atârnă de păr, Aglaja mai vorbeşte cu Dumnezeu o dată, scurt, ca să nu răpească prea mult timp din cadrele lungi în care fetiţa, de o frumuseţe ieşită din comun, priveşte în gol şi nu spune nimic. Impecabil. Dar, fiindcă Sophia Loren se dovedeşte personaj negativ, fetele, Aglaja şi sora ei, ajung într-un fel de orfelinat. Nimic important acolo, filmul nu se concentrează pe multele momente care se petrec în carte în această parte, preferând, în schimb, să treacă mai departe, la adolescenţa personajului principal. De aici, filmul deraiază rău de tot, nu doar fiindcă nu respectă ideea centrală a cărţii, lumea văzută prin ochii unui copil, dar şi fiindcă ne arată că adolescenţa o schimbă pe Aglaja în mod radical. Puţin striptease nu strică, evident. Toate evenimentele duc la finalul grandios în care Aglaja, ajunsă, la rândul ei, „femeia cu păr de oţel”, îşi taie părul şi se plimbă în jurul unei fântâni. Aplauze furtunoase!
Dincolo de comparaţia cu cartea, inevitabilă, aşa cum spuneam, Aglaya e un film plictisitor. Un film care, cel mult, reuşeşte să te ţină atent prin frumuseţea protagonistei sau prin puţinele scene în care actorii care-i interpretează pe părinţi sunt credibili. În rest, o încercare nereuşită de a reda lumea circului, încercare nereuşită fiindcă în multe momente filmul devine clişeic sau prea evident.

Răzvan Cîmpean

Rezist cu greu o săptămână întreagă fără Bob Dylan sau Ada Milea, fără un serial bun, fără un roman sau un volum de poezie. În plus, dacă se nimereşte ceva interesant la teatru, ştiţi unde mă găsiţi. Şi, ca orice obsedat, scriu despre lucrurile astea ca şi cum ar fi singurele care contează.

Articole similare

Căutarea identității și obsesia himerei

Căutarea identității și obsesia himerei

Metamorfoză, mineralizare, dezumanizare

Metamorfoză, mineralizare, dezumanizare

Profu′ (Teach), un film cu substrat

Profu′ (Teach), un film cu substrat

Copilul de ieri

Copilul de ieri

No Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cel mai recent număr:

numar litere sidebar

Abonează-te la newsletter