orașul în care mă trezesc – Ana Donțu (poezie)

orașul în care mă trezesc – Ana Donțu (poezie)

orașul în care mă trezesc

se scurge printre degete
acoperă pământul ca ninsoarea prea albă
la care nu am voie sa mă uit
îl simt cu picioarele
rece și umed
e o imagine schimbătoare
care îmi scapă oricât aș încerca

culcă-te și deschide ochii în vis
privește-ți mâinile
nu le vei putea menține aceleași
totul în jurul tău e altfel
nu te mai recunoști
exteriorul tău e interiorul tău
ești întors pe dos
cu inima și ficatul și toate organele în afară

deschide ochii și uită-te la tine
nu te vei putea menține același mult timp
părul ți-a crescut prea mult peste noapte
și acum e împletit cu părul altora
într-o singură coadă comună
degetele noastre au explorat totul în jur
și acum știu mai multe decât noi
dacă ne vom pierde
și sigur ne vom pierde într-o zi
vom închide ochii în diferite părți ale lumii
și-i vom deschide în același câmp devastat

(ilustrație de  Andrada Haș)

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Articole similare

Trei poeme de Horia Șerban

Trei poeme de Horia Șerban

Bogdan Coșa – Cât de aproape sunt ploile reci (fragment)

Bogdan Coșa – Cât de aproape sunt ploile reci (fragment)

Atelier de poezie Super. Teona Galgoțiu & Mihnea Bâlici

Atelier de poezie Super. Teona Galgoțiu & Mihnea Bâlici

Tudor Pop – Îmi imaginez lucruri de care mă atașez (proză)

Tudor Pop – Îmi imaginez lucruri de care mă atașez (proză)

Cel mai recent număr:

numar litere sidebar

Abonează-te la newsletter