Istoria unei suprimări – Rândul 3. Aproape de margine

Istoria unei suprimări – Rândul 3. Aproape de margine

Parte a proiectului „100 de ani de România. Istorii secundare”, iniţiativă pentru care Reactorul a fost nominalizat în cadrul galei premiilor Radio România Cultural din 2019, spectacolul Rândul 3. Aproape de margine reprezintă o imagine grăitoare asupra modului în care istoria s-a raportat faţă de minorităţile sexuale, cu accent pe felul în care această comunitate a fost afectată de parcursul zbuciumat al ultimului secol. La cârma reprezentaţiei se află regizoarea bucureşteană Sânziana Stoican, care oferă un imaginar atractiv și protector față de personajele sale. Cinematograful, căci despre acesta este vorba, reprezintă un templu al intimității, o gură de aer de câteva ore pentru cei care sunt hăituiţi în secolul trecut precum criminalii pentru orientările lor sexuale. Această plăsmuire a Sânzianei Stoican este materializată de către scenograful Valentin Vârlan, transformând încăperea într-o veritabilă sală de cinema, în care sunt proiectate filme ale veacurilor trecute.

Una dintre marile calități ale acestui spectacol este tocmai finețea cu care își transmite mesajul, lipsit de orice notă propagandistică şi care trece dincolo de barierele istorice sau de barierele sexuale, pledând pentru un mesaj profund şi puternic: protejarea iubirii. Ba mai mult, pentru a demonstra acest aspect şi pentru a pune homosexualitatea într-o lumină a normalității, textul semnat de Alexa Băcanu alege trei cazuri separate din trei perioade temporale şi socio-politice distincte ale României: din perioada interbelică, din vremea comunismului şi din perioada postdecembristă. În ciuda unor discrepanţe evidente care ţin de sfera politicului, optica asupra acestui subiect rămâne aceeaşi pe parcursul a aproximativ 60 de ani, iar fiecare dintre cele trei personaje suferă de acelaşi tip de persecuţie şi de excludere socială, motiv pentru care aleg să se ascundă şi să îşi interiorizeze trăirile şi vulnerabilităţile. Ei sunt presați și de reamintirea permanentă a existenţei articolului 200, prin care se incriminau relaţiile homosexuale şi care a fost abrogat abia în anul 2001. Cele trei personaje sunt fundamentate pe memoriile a trei persoane reale, printre care se numără poetul Ion Negoiţescu şi balerinul Gabriel Popescu, forţaţi să îşi părăsească ţara pentru o societate occidentală mai deschisă.

Actorii Doru Taloş şi Cătălin Filip au sensibilitatea şi inteligenţa necesară pentru a-şi portretiza eroii într-o manieră riguroasă, dar în acelaşi timp care emană fragilitatea şi suferinţa resimţite de cele două personalităţi înaintea unei ţări şi a unei legi care îi condamnă fără drept de apel. Interpretările Ralucăi Mara şi a Oanei Hodade sunt cele care oferă o mai mare consistenţă spectacolului, reuşind să completeze armonic jocul celor doi actori, conturând totodată cadrul dramelor trăite. În cazul celor două avem de-a face cu fluidizarea scenelor şi uşurinţa cu care acestea se adaptează fiecărei schimbări temporale într-un mod totodată coerent. Nu în ultimul rând, prezenţa lui Adonis Tanţa oferă muzicalitate şi o notă precis dozată de umor spectacolului, fiind totodată şi personajul candid de care publicul are nevoie pentru acomodarea faţă de universul prezentat, având o prestaţie la fel de bună ca în celelalte spectacole în care poate fi văzut în ultimul timp la Reactor.

Rândul 3. Aproape de margine reprezintă o îmbinare reușită a viziunii regizorale a Sânzianei Stoican și a memoriilor unor personalităţi ostracizate din cauza unei societăți intolerante. La acestea se adaugă decorul pe care scenograful Valentin Vârlan îl construieşte şi jocul solid al fiecăruia dintre actorii de pe scena Reactorului, secondaţi de un joc de lumini foarte inspirat ales. Este un spectacol care ilustrează o luptă dusă chiar în situații care par imposibil de depăşit, pentru a înlătura orice ambalaj şi orice etichetă pripită, lăsând la iveală o imagine a lucrurilor așa cum sunt ele. Pe lângă valoarea artistică certă a reprezentaţiei, trebuie remarcată şi valoarea umană, iubirea promovată ca formă de rezistență.

Dramaturg: Alexa Băcanu

Regia: Sânziana Stoican

Distribuţia: Oana Hodade, Doru Taloş, Cătălin Filip, Raluca Mara, Adonis Tanţa

Scenografia: Valentin Vârlan

Sursa foto: http://reactor-cluj.com/randul-3/

Răzvan Rocaș

Am început cu Literele și am continuat cu Teatrul. Interesat de zona independentă și de modul în care aceasta poate aduce un plus societății. Cochetez cu istoria teatrului și-a dramei.

Articole similare

Renegați de Divinitate. Un ghid sumar

Renegați de Divinitate. Un ghid sumar

Jurnal de întoarcere

Jurnal de întoarcere

O carte poștală a deținutului-poet

O carte poștală a deținutului-poet

We Are Never Gonna Culturally Recover From This

We Are Never Gonna Culturally Recover From This

No Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cel mai recent număr:

numar litere sidebar

Abonează-te la newsletter