Să zicem că ești în mijlocul unei dezbateri oarecare. Nu prea știi în ce direcție merge, dar arunci un „în Norvegia se face așa” sau „studiile danezilor arată asta” și practic discuția e câștigată. Te poți retrage să asculți niște Børns ca să savurezi victoria. Îți aprinzi o lumânare, două, trei. Oftezi mulțumit, doar că se întâmplă un fenomen ciudat și în loc să oftezi de bine cu un ufff prelungit, ți se rotunjesc buzele și iese hyyyygge. Te gândești că o fi de la lumânări. Stingi una. Oftezi din nou. Iese tot un fel de hygge, dar mai potolit. Le stingi contrariat și pe celelalte și oprești muzica. Nu-ți mai vine să oftezi de bine la fel ca înainte, dar măcar poți ofta pe limba ta.
Să fi fost același scenariu cauza pentru care hygge este văzut acum drept kitsch-ul scandinav? Cert e că, începând cu publicarea cărții Mica enciclopedie Hygge de către Meik Wiking în 2016, urmată de alte volume care tratează același concept, hygge a devenit noul produs de export danez în occident. Spre deosebire de alte sisteme de interpretare a realității − mindfulness, minimalism, meditație, ikigai, wu wei etc., hygge are avantajul de a fi tangibil și ușor de materializat, astfel că, într-o pseudo-abordare a conceptului, ai nevoie de câteva lumânări și o cană de cafea fierbinte. Atât de simplu. Unde anume s-au complicat lucrurile pentru ca lumânările să fie semnificanții unor senzații artificiale, falsificate și, deci, de domeniu kitschului? Tocmai în simplificare.
Într-o încercare de extrapolare a abordării lui Roland Barthes în ceea ce privește mitul, putem deduce întocmai procesul prin care coziness-ul scandinav trece dinspre cultură spre superficialitate. Viralizarea în mass-media a mitului hygge a amplificat, în ultimii ani, extragerea conceptul din rădăcinile sale culturale convenționale și reducerea acestuia la un sistem contabil. Astfel, se configurează nevoia de generalizare a mitului în cotidian: rețete culinare, seturi de mobilier IKEA, lumânări parfumate, cu fitil de lemn, fundal muzical ambiant, șosete tricotate, cafenele mici cu ghirlande luminoase și rotunjirea perfectă a numărului de perne decorative din casă, fiecare reprezintă un item esențial pentru a experimenta fenomenul ca la el acasă. Mai departe, dezbărarea de autenticitate a ideii de hygge articulează superficialitatea conceptului, astfel încât la o simplă căutare a cuvântului pe Google suntem puși în fața ipocriziei consumeriste de vânătoare de senzații în detrimentul înțelegerii originii sale. Hygge este transpus în registrul kitsch, de estetică falsă, întrucât consumatorii mitului întăresc mitul luând primul contact cu acesta drept etichetă decisivă, fără a pune la îndoială veridicitatea lui.
O vizită în Danemarca clarifică lucrurile în două direcții: pe de o parte, alimentează perpetuarea kitsch-ului în hygge prin avântul planificărilor și al ghidurilor de călătorie, însă totodată îi oferă fenomenului faliile de interpretare necesare deconstruirii ideii de kitsch. Pornind de la ideea de a documenta manifestarea hygge într-un jurnal de călătorie, mi-am orientat căutarea după un set de preconcepții care au fost alterate de o coincidență meteo. Soare, coadă la magazinele de înghețată și 17 grade în termometru îți anulează imaginea confortul tipic danez și ești nevoit să îți iei și tu un șezlong pe aleile porturilor la fel ca toți danezii care – culmea – nu stau doar în casă la adăpostul păturilor tricotate. Întrebând danezii cum trăiesc ei ideea de hygge, nu se repezește nimeni să arunce cu lumânări și rulouri cu scorțișoară după tine. Hygge e peste tot dacă știi să îl găsești, conclude o prietenă. Uite, azi de exemplu, e hyggelig (= frumos, plăcut) să stai la soare cu un prieten sau să iei o cafea și să ieși la plimbare. Pe scurt, să ai o stare bună.
Hygge există mai degrabă ca un produs al nevoii de a te simți în siguranță și confortabil, într-o țară în care prognoza meteo este predominată de ceață, vânt și precipitații, cu foarte puține ore însorite din noiembrie până în martie. Mai apoi, conceptul de hygge e adânc înrădăcinat în cultura daneză. Din punct de vedere cultural-istoric, credințele fondate în folclorul nordic au accentuat necesitatea de a contrabalansa tonurile negative ale acestuia. Trolii care pândesc în afara casei, pădurile întunecate și spiritele malefice sunt parte din arhetipurile care au dat naștere mai întâi ideii de uhyggelig, de neliniște. Ulterior, prezența uhyggelig-ului cere alcătuirea unui cadru de protecție, emergent față de starea inițială, cadru din care se va formata apoi noțiunea de hygge.
Pe de altă parte, revenind la Mitologii, natura în care danezii propagă mitul hygge printre turiști este exemplificată printr-un concept care îi aparține lui Roland Barthes. În eseurile sale, acesta se folosește de exemplul ghidurilor de călătorie pentru a demonstra procesul de transformare a unui element istoric, cultural, în ceva pretins natural, deci în mit. Ghidul de călătorie este un manifest al mitului tocmai prin contabilitatea timpului turistului și racordarea acestuia la cultura locului vizitat. Superficialitatea contactului dintre cele două spații este ambivalentă, astfel că nici turistul nu experimentează profunzimile culturii contextuale, ci doar le parcurge cu rigurozitatea ceasului de la mână, dar nici spațiul vizitat nu se deschide în fața turiștilor, văzuți mai degrabă drept tipologii de oameni, neindividualizați, cărora li se potrivește monumentul x la ora y. În acest sens, falsificarea hygge-ului prevalează în experiența turistică prin existența ghidurilor turistice sau, mai nou, a postărilor pe blogurile de călătorie care prezintă aproape agresiv cele mai importante atracții turistice și experiențe ale locului vizitat. Călătoria în țările nordice se transformă într-o fugă după hygge de la o cafenea la alta și de la un magazin la altul, cosmetizate pentru a oferi turistului semnul experienței, nu experiența în sine.
În final, Danemarca se situează printre primele țări din lume în ceea ce privește procentajul fericirii. Se poate să fie de la fumul de lumânări. Se poate să fie datorită turiștilor atrași de farmecul scandinav. Probabil o fi de vină nivelul de trai. În orice caz, hygge se comunică cel mai autentic în afara blogurilor de călătorie sau a cărților de dezvoltare personală, unde contactul se face mai degrabă sub forma de reducție la kitsch și riscă atașarea unei bife pe o listă de experiențe programate să fie trăite. Cât despre kitsch în general, închei cu o notă de jurnal de călătorie: undeva în Copenhaga găsești un club cu tapet roz și motive tropicale la garderobă. Lângă, o mini-galerie foto cu pisici conturate cu sclipici, disco ball și acid house-disco alternat cu muzică techno în fundalul luminat de sigla roz neon: Jolene.
Jolene, aprilie 2019
Text de Ioana Oprea
Echinox
Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.
Cel mai recent număr:
