Interviuri

Independenți în carantină: Reactor de creație și experiment. Interviu narativ cu Doru Taloș

Răzvan Rocaș13 aprilie 2020

Din dorința de a înțelege mai bine felurile în care comunitatea independentă reacționează la criza epidemiologică, am discutat cu artiști, editori și manageri culturali. Interviul face parte dintr-o serie de articole în care Echinox își propune să investigheze cum afectează pandemia Covid-19 mediul cultural independent și care sunt transformările prin care acesta trece.

Ca majoritatea centrelor culturale, teatrul independent Reactor de creație și experiment a fost nevoit, în mijlocul crizei CoVid-19, să-și închidă porțile, sistându-și programul lunar. Existând ca operator cultural independent, această măsură afectează grav atât modalitățile de finanțare ale proiectelor, cât și formele de gestionare a spațiului în sine, din simplul fapt că resursele materiale sunt blocate sau redistribuite. Aflându-se, totuși, într-o continuă ascensiune și devenind din ce în ce mai vizibil în lumea culturală autohtonă, l-am rugat pe Doru Taloș, unul dintre membrii fondatori și coordonatorul general al Reactorului, să-mi spună care e situația actuală prin care trece teatrul clujean.

Din cele spuse de el, situația este cam așa: poarta stă închisă cu cheia de mai multe zile, iar ieșirile sunt rare, odată la 4-5 zile, pentru a cumpăra strictul necesar. Repetițiile au fost și ele sistate, sala stă goală și a trecut o lună de la ultimul eveniment public organizat. E cu totul altă atmosferă, e liniște, e căldură, tot mobilierul din curte a fost desfăcut și revopsit. Neobișnuit cu o astfel de situație, Doru observă că „e ciudat, ziua are o altă dinamică, continuăm să muncim, dar energia e una diferită.”

Mai mult de-atât, toate calculele financiare pe care și le-au făcut au fost date peste cap, iar fiecare zi cu care starea de urgență se prelungește afectează și mai tare Reactorul, iar șansele de redresare se diminuează direct proporțional. Proiectele pe care primăria din Cluj-Napoca le finanțează au fost suspendate, iar Consiliul Județean și-a anulat concursul de proiecte, astfel încât pierderile financiare ale spațiului sunt mari, ivite într-un moment foarte prost și din cauza creșterii exponențiale a chiriei (mai mult decât dublul valorii inițiale) exact în acest an.

În privința proiectelor curente, se mizează pe reconversia acestora pentru mediul online, iar decizia este luată în primul rând într-ajutorarea artiștilor. Cu toate acestea, Doru consideră că internetul este deja „sufocat” de oferte culturale extrem de diverse. Prelungirea acestei crize îl împiedică să-și facă o imagine clară asupra modului în care spațiul va fi afectat, pentru că orice ar încerca acum să anticipeze rămâne doar la nivel de scenariu, fie că e pozitiv ori negativ. Desigur, principalul deziderat—și punctul de unde trebuie pornit—este legat de supraviețuirea Reactorului. Financiar vorbind, vor urma vremuri și mai grele, iar procesul prin care economia își va reveni va fi unul de lungă durată. Evenimentele publice din spațiile închise au fost primele contramandate și tot ele vor fi, cel mai probabil, ultimele care se vor debloca. Pe lângă asta, Doru se așteaptă și la o perioadă de reticență din partea spectatorilor pentru spațiile mici și aglomerate. Importantă va fi identificarea unui echilibru, precum reluarea mecanismelor de finanțare oferite de A.F.C.N. (Administrarea Fondului Cultural Național), care reprezintă, în fond, principalul finanțator al multor entități culturale independente. Situația nu e stabilă nici aici, declară Doru, deoarece principala sursă a acestui organism o reprezintă impozitele impuse jocurilor de noroc, o parte însemnată venind din partea Loteriei Române, o altă companie care și-a sistat în această perioadă activitatea.

Pe de altă parte, Doru nu este sigur nici dacă i-ar putea ține pe spectatori aproape. Reactorul, spune el, are un sens fizic, întâlnirea reală fiind foarte importantă. Se încearcă, totuși, apropierea, iar la momentul potrivit cele două părți se vor reîntâlni. Până atunci, ce le rămâne de făcut este să transmită minimul necesar fără să încarce internetul, mai ales atunci când nu au prea multe lucruri de spus.

Observând că o bună parte a teatrelor—instituționalizate sau independente—apelează la transmiterea spectacolelor live, am fost curios dacă și Reactorul ia în seamă această opțiune. Răspunsul lui Doru a fost surprinzător: nu e sigur dacă publicul (deja) format are această nevoie, cu atât mai mult cu cât spectacolele spațiului nu sunt adaptate mediului online, ele fiind construite, în cele din urmă, într-o sală, dedicată unui anumit public. Se lucrează, cu toate acestea, la o serie de producții consacrate mediului online, în speranța că produsele vor avea astfel mai mult sens pentru publicul aflat în spatele ecranului. De altfel, nu este niciun secret că unul dintre spectacolele la care se lucrează acum, și care va fi destinat mediului digital, îi implică pe regizorul Bobi Pricop și pe scriitoarea Lavinia Braniște.

Ca un soi de concluzie la discuția noastră, l-am întrebat pe Doru ce părere are despre politica de susținere a operatorilor culturali independenți, cea prin care aceștia vor primi un venit de 75% din salariul mediu pe economie pe baza unei declarații pe proprie răspundere. Circumspect și calculat ca întotdeauna, a răspuns că ideea e una foarte bună, dar că rămâne de văzut, în același timp, cum se va desfășura implementarea ei.