Interviuri

Independenți în carantină: frACTalia. Un interviu cu Iulia Militaru

Mihnea Bâlici25 aprilie 2020

Din dorința de a înțelege mai bine felurile în care comunitatea independentă reacționează la criza epidemiologică, am discutat cu artiști, editori și manageri culturali. Interviul face parte dintr-o serie de articole în care Echinox își propune să investigheze cum afectează pandemia Covid-19 mediul cultural independent și care sunt transformările prin care acesta trece.

MB: Ne-am trezit peste noapte într-un context complicat pentru mediul cultural independent: fonduri reduse, amânarea proiectelor din viitorul apropiat, incertitudine generală despre ce urmează după criza Corona. Ce părere ai despre politica de susținere a operatorilor culturali independenți?

IM: Îmi aduc aminte că la începutul acestei crize multe voci de stânga se bucurau crezând că economia capitalistă va avea de suferit. Acum iată că după o vreme nimeni nu mai este la fel de entuziasmat. Ce nu s-a discutat atunci a fost cine va fi cel mai afectat pe termen lung, cine va fi sacrificat, de fapt. În această lume construită pe modelul binar al modernităţii, fie că vorbim de corpul biologic, fie că vorbim de cel social, sacrificiul va fi mereu al celui mai lipsit de resurse sau al celui care nu mai reprezintă o resursă acceptabilă şi exploatabilă. Adică, a corpului considerat „inutil” (nicidecum „slab”, cum eronat a fost numit de-a lungul timpului). De ce fac această diferenţă inutil vs. slab? Tocmai pentru că politicile de susţinere la care te referi au fost mereu create pentru corpurile slabe, nu pentru cele inutile sau chiar dăunătoare ori irecuperabile. Atâta vreme cât ajutorul mai venea de la instituţiile de stat, puteau să se strecoare şi proiecte, puţine în comparaţie cu celelalte, care să includă şi susţinerea corpului considerat „dăunător”, corpul care contaminează. Problema e că în ultimul timp, chiar înainte de această criză, ajutorul acesta începuse să devină din ce în ce mai redus. Ştim bine, tăieri de fonduri, artişti independeţi care au fost nevoiţi să îşi reducă activitatea sau să o întrerupă pe termen nedeterminat. Criza Corona, cum o numeşti, a reuşit să facă şi mai vizibilă această agonie. În schimb, în timp ce ajutorul de la stat devenea din ce în ce mai redus, au apărut o serie de iniţiative private care se arătau dornice să susţină domeniul cultural. Foarte multe proiecte din zona culturală de la noi au reuşit să primească finanţare de la mediul privat. Pe mulţi i-am văzut chiar încântaţi de această perspectivă deschisă de capitalismul filantropic. Îmi pare rău, dar aici mi se pare că trăim o prăbuşire a adevăratului sector independent, adică a acelei părţi micuţe care mai păstra un potenţial de opoziţie faţă de sistem. Şi, de asemenea, mi-e teamă că toate astea vor sfârşi prin anihilarea totală a corpului „irecuperabil” şi prin mimarea independenţei. Despre ce independenţă vom mai putea vorbi la anul rămâne de văzut. Cert e că problemele s-au mutat acum, cât de cât, în planul vizibil şi cel puţin le putem înţelege mai bine.

MB: Cum supraviețuiesc puținele proiecte editoriale indie din România în această perioadă?

IM: Cred că multe se bazează tot pe ajutorul primit de la AFCN care mai funcţionează încă. În rest, cele care aveau un sistem de vânzare online pus la punct au avut mai puţin de suferit. Deşi, mi-e greu să cred că asta va funcţiona pe termen lung. De obicei, publicul ţintă al editurilor de nişă este şi cel mai afectat financiar în această perioadă. Probabil că multe proiecte editoriale se vor orienta spre un alt tip de public. A trecut foarte puţin timp, nu putem anticipa mare lucru, adică cine va rămâne în joc şi cine are o strategie eficientă (sau care ar fi această strategie). Ceea ce se poate spune momentan este că închiderea librăriilor şi anularea unor evenimente a dus la o mutare a activităţilor culturale în mediul online. Dar este o iluzie să ne închipuim că evenimente de acest tip pot ajuta prea mult editurile de nişă, în afară de puţină promovare. Oricum, întrebarea corectă în următoarea perioadă va rămâne după mine nu cum vor reuşi să supravieţuiască proiectele editoriale mici, ci ce vor fi dispuse să facă pentru a supravieţui.

MB: Cum crezi că vor fi afectate editurile independente după această perioadă?

IM: Cele mai multe edituri de nişă câştigau din organizarea de evenimente şi din proiectele finanţate de diferite instituţii. O parte din aceste instituţii şi-au redus activitatea sau nu au putut să mai facă plăţile pentru proiecte mai vechi. De asemenea, în ultimul timp, s-a comunicat din ce în ce mai greu cu aceste instituţii, multe nu mai răspund deloc. S-a creat mai degrabă o situaţie de incertitudine şi de aşteptare anxioasă: oare se vor mai deschide liniile de finaţare? Vor exista alte surse? Ce voi mai publica? Când vom mai putea organiza lansări? Din cauza acestei nesiguranţe, odată cu încetarea carantinei, multe vor deveni extrem de flexibile (dacă nu erau, deja) tocmai ca să se poată adapta eficient situaţiei actuale sau să se pună la adăpost în cazul unei reveniri a crizei. Că vor scoate probabil doar autori deja consacraţi, că vor face şi mai puţine traduceri din titlurile nepopulare ca viziune şi accesibilitate etc. nu reprezintă principalul neajuns. Problema majoră va fi legată de avântul pe care îl vor lua finanţările venite din mediul privat, după cum am mai zis, fără de care nu ştiu cum va supravieţui zona culturală. Ca să primească finanţare, multe edituri sau alte proiecte culturale independente vor accepta o schimbare sau îmblânzire de discurs, cine ştie (unele au făcut-o chiar înainte de criză). E clar că se va produce o reorganizare a întregului câmp cultural. Oricum, drumul era tot ăsta, doar că perioada Corona a grăbit un pic procesul. În cele din urmă, nu mă tem atât de mult de reducerea numărului de edituri sau proiecte de nişă, cât de transformarea lor în altceva. Pe de altă parte, am descris mai sus un proces care va afecta în mare editurile intrate practic în sistem, chiar dacă sunt de nişă sau marginale. Sunt edituri active în zona culturală principală, fie că o critică sau o susţin. Facem parte din acelaşi joc, până la urmă. Există însă şi publicaţii care au stat mai departe de această zonă şi care s-au organizat fără să se bazeze pe ajutor de la vreo instituţie de stat sau de la mediul privat. Sunt curioasă de evoluţia lor. Ar trebui ca toate acestea să le ajute să se organizeze şi mai bine, să devină chiar mai vizibile. Ele sunt necesare pentru a mai putea să vorbim şi de acum înainte de corpul „irecuperabil”, altfel riscăm să devenim un corp uniform. Trebuie să inventăm o cultură alternativă care să facă faţă logicii flexibile şi adaptabile a capitalismului.

MB: Cum a fost afectată, în mod specific, editura frACTalia și cum face față?

IM: Scoteam foarte multă literatură contemporană şi, din acest motiv, vindeam cel mai mult la lansări care acum, din păcate, sunt blocate. Totuşi, faptul că avem tipografia noastră ne ajută enorm. Cu toate acestea o să reducem şi noi numărul de publicaţii din colecţiile de literatură, pe de-o parte tocmai pentru că nu mai avem cum să le promovăm şi cum să le vindem ca până acum, pe de alta pentru că ni se pare mai important în acest moment să susţinem în special traducerea anumitor cărţi teoretice relevante azi, dar de care editurile nu s-au arătat deloc interesate. Treptat, dacă lucrurile vor merge bine şi dacă vom reuşi să găsim o cale prin care să ne distribuim mai bine cărţile, nu doar să le producem şi să le trimitem în librării, vom reveni şi la literatură. De rămas pe scenă vom rămâne cumva, chiar dacă nu vom mai fi o editură propriu-zisă, deşi nu aş vrea să se ajungă acolo. Vom continua să ne ocupăm de traduceri, atât cât vom putea, să le facem cât mai accesibile, eventual să dezvoltăm şi editura pentru copii spre o zonă mai activistă. Dacă nu se va mai putea face nimic din toate acestea, vom scrie noi, vom scoate broşuri, vom distribui, şi gratuit probabil, unele publicaţii. Important este să asigurăm circulaţia anumitor idei în care credem. Momentan încercăm să ne punem la punct partea de online, să dezvoltăm un blog/ site/ revistă cu cei de la Post/h/um şi să ne refacem site-ul frACTalia.

MB: Crezi că va exista o „migrație” în online după ce va trece criza?

IM: În ceea ce priveşte online-ul, lucrurile nu sunt tocmai fericite pentru noi. Este uimitor cum ne grăbim să acceptăm această nouă formă de existenţă, pentru că aşa o văd în acest moment, ca pe o nouă formă de existenţă, baza pentru o nouă ontologie, în care pericolul contaminării biologicului să fie complet eradicat. Desigur, există şi aici contaminare, dar ea îşi schimbă semnificaţia. Ar trebui să vedem însă că toată această criză a intenţionat să ne aducă aici, să ne mute în online. Nu numai că există un control mai mare şi o mai mare putere de manipulare, dar reduce de fapt lupta la cei câţiva care au mijloacele şi cunoştinţele necesare ca să folosească acest mediu. Aproprierea biologicului de către discursurile de dreaptea, folosirea lui împotriva lui însuşi şi cultivarea dispreţului pentru gunoi fac şi mai complicată această relaţie cu online-ul. Pentru mediul cultural de la noi asta va însemna o închidere şi mai mare în eterna lui bulă elitistă şi conservatoare. Cum vom putea proteja discursurile „vulnerabile” pentru a nu fi şterse sau deturnate rămâne o prioritate, şi este mai important să lucrăm împreună în acest sens decât să ne salvăm „afacerea”.

MB: FrACTalia este recunoscută ca fiind o editură independentă, alternativă, cu o nișă specifică de cititori: amatori de experimente literare contra-canonice sau de studii post-theory, ca să zic așa. Este o editură cu mize politice și filosofice curajoase, puternic ancorată în contemporaneitate. Oare criza o să aibă vreun impact în conținutul proiectelor viitoare?

IM: Atâta vreme cât criza va avea un impact asupra mediului cultural şi social în care ne mişcăm, va avea un impact şi asupra proiectelor noastre. Dacă până acum am crezut într-o transformare lentă a mediului cultural de la noi care uşor-uşor va înţelege, se va deschide şi spre discursurile alternative, acum nu mai suntem la fel de optimişti. Grupurile devin şi mai compacte, şi mai închise. Încercăm altfel.

Iulia Militaru este scriitoare şi editoare la frACTalia Press. A publicat: Marea pipeadă (ed. Brumar, 2010), dramadoll (coautori: Anca Bucur şi Florentina Cristina Budar, ed. Casa de editură Max Blecher, 2012), Confiscarea bestiei. O postcercetare (ed. frACtalia, 2016), Atlas (auto)mat/on (auto)BIO/graphy/I© de câteva tipuri principale de discursuri (ed. khora impex, 2017: în variantă electronică, reeditat 2019: în variantă printată). A publicat poeme şi colaje digitale în mai multe reviste, plus un studiu teoretic: Metaforic şi metonimic: o tipologie a poeziei (ed. Timpul, 2011).