Trei poeme de Annemarie Ní Churreáin

Trei poeme de Annemarie Ní Churreáin

Rufe

Aici, pe piemontul indian,
împart o casă cu un bărbat din Grecia

care nu vorbește engleza la perfecție,
dispare cu zilele pe o motocicletă,

își lasă rufele pe sârma joasă improvizată,
jelind absența soarelui.

Sunt întinse cot la cot: cămașa lui, rochia mea de vară
de parcă s-ar cunoaște bine

iar atunci când se întoarce, mirosind a ulei de motor,
muson, țigări maro rulate,

nu avem niciun limbaj formal
pentru a ne împărți bucuria separată.

Picurând pe balcon,
o baltă albă, stranie, se adună dedesubt.

Strânge o mânecă, se uită la cer.
Îmi deschid palma pentru semnele ploii.


Scandalul

Sătenii nu s-au adunat
revoltați
în schimb, și-au continuat zilele ca înainte,
trimițând scrisori, cumpărând fructe, formând cozi la bănci după ora prânzului.

Vorbeau puțin,
dar în acel puțin zăcea mult,
puțin era un câmp îngrădit în care era îngropat ceva extraordinar.

Nu s-au deschis altora
rezistenți
în emergențe de lumină proiectată.

Totuși,
în timp, a avut loc o retragere lentă de la voioșie;
împachetarea hainelor noi ale împăratului, pentru totdeauna.

Doar stejarii gigantici
vor mai trăi să-și amintească imaginația.


Șase moduri de a te spăla pe mâini (Ayliffe 1978)
pentru Comisia de Investigație a Căminelor de Mame și Prunci

1.
Mâini umede, aplică săpun și freacă palmă pe palmă,
până o spumă albă se formează ca flegma și nervii femeilor,
care, întinse printre valuri, au fost târâte înapoi
de păr și deposedate de numele lor ca să plătească greșelile
din ale lor burți, în timp ce țeseau dantelă, presau cearșafuri de bumbac,
și în fiecare săptămână își înclinau capetele în fața fetelor în post-natal
aliniate toate în față ca un rând de rădăcini pe jumătate smulse
din pământ, ținându-și încă pruncii.

2.
Freacă palma dreaptă de dosul stângii și palma stângă de dosul dreptei
pentru a te asigura că mirosul de nou-născut e șters din piele; vaporii acri
de lapte îmbuteliat, prosoape împăturite triangular, urmele reci de cremă.
Mirosul de păcat poate rămâne îmbibat ani de zile, puternic precum un vis urât
cu tranzacții, înțepături de ac, maci înfloriți pe craniu.
Miasma unui copil într-un mormânt fără nume ar putea să îți ajungă
sub unghii și să îți provoace tot felul de probleme de-a lungul vieții.

3.
Freacă-ți palmele cu degetele prinse în jurul încheieturilor
să șteargă toate urmele paterne. Nu vorbi despre cătușe.
Nu vorbi despre cicatrici. Ridică-ți capul în bătaia cerului
și lasă norii violet să se adune în ochii tăi în timp ce numele
acestor bărbați devin necunoscute iar precum păsările.
Când vezi o aripă, fluturând ca un tărâm de pagini
atinse, ia-l ca pe un semn: tații nu mai sunt.

4.
Freacă dosul degetelor de palma opusă cu degetele strânse împreună
și slăbește nodurile saloanelor de spital, maternităților, cămărilor ferecate
pline cu canistre de lapte cald și brânză vândută
la bucată, în timp ce caimacul închipuit curge
din gurile flămândelor fete umflate. Freacă coridoarele,
statuile, pervazurile. Lasă doar un cui ruginit într-un perete de cimitir.

5.
Frecarea circulară a degetului mare drept prins de palma stângă și viceversa
pentru a dezimprima amintirea dosarelor. Curăță datele
până zilele, lunile, anii semnați de mâini lipicioase curg
ca pâraie într-un mare lac, dând mâna. Asta înseamnă
că dacă vreodată buzele ți se vor deschide să elibereze cuvântul sfânt
tot ce va ieși va fi un mușchi umed neînțeles de nimeni.

6.
Frecarea circulară înainte și înapoi cu degetele încleștate
ale mâinii drepte pe palma stângă și viceversa până se șterg liniile vieții.
Fii o soră și repetă legea ca pe un imn în chiuvetă.
Nu comemora. Nu remunera. Nu lăsa
femeia rănită sau copilul ei să vorbească într-o limbă dezgolită.
Spală-te așa și scapă-ți mâinile de Mamă, Prunc, Cămin.

Annemarie Ní Churreáin este o poetă din Donegal, nord-vestul Irlandei. Lucrările ei au apărut în publicații precum Poetry Ireland Review, The London Magazine sau The Stinging Fly. În 2016 a primit premiul de Next Generation Artist din partea Arts Council of Ireland, iar pentru 2019-2020 este în rezidență la Universitatea Maynooth. În 2016 și-a publicat volumul de debut, Bloodroot, la Doire Press, iar în 2018 a apărut Town, în colaborare cu fotograful Rich Gilligan, la The Salvage Press.

Traducere din limba engleză de Jessica Brenda.

Ilustrație de Ingrid Enache.

Jessica Brenda

Studentă la Facultatea de Litere majoritatea timpului, ferm convinsă că viața e un film de Iñárritu în care nimeni nu știe spaniolă. Sunt mai mereu cu camera în mână și în fața scenei, nu neapărat în ordinea asta.

Articole similare

Periferic – Cassandra Corbu

Periferic – Cassandra Corbu

Corpuri suspendate – Radu Andriescu

Corpuri suspendate – Radu Andriescu

Post/h/um: a komposzt, amely vagyunk

Post/h/um: a komposzt, amely vagyunk

Versek – André Ferenc

Versek – André Ferenc

No Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cel mai recent număr:

numar litere sidebar

Abonează-te la newsletter