
Un poem de Valeriu A. Cuc
zero poem
doar dezgustul față de tine
când te întorci acasă cu kilu de varză
de bruxel, la căldurică, să dai jos
cu fărașul zăpada de pe pervaz.
zero poem căci nu poți cuprinde asta
în estetismul mic-burghez, când te întorci
acasă în cartierul de mic-burghezi
și colindele la acordeon încă se aud
pe strada centrală, cântate de o fetiță
pe care abia o mai țin picioarele.
zero poem și zero respect
pentru cei care au trecut azi pe lângă bărbatul căzut
cu picior rupt, zicând că probabil e beat,
care și-a sunat nevasta, întins pe jos,
ca să se scuze, că mergea să plătească facturile
„da’ am alunecat pe gheață, mi-am rupt piciorul,
dar e un domn aici care a sunat la ambulanță”.
zero umanitate într-un oraș doar pentru privilegiați
care merg cu mașina un kilometru la muncă
și nu știu cum e să stai 12 ore pe zi
făcând ture cu autobuzul, doar de frig
doar să nu stai pe stradă.
Valeriu A. Cuc. Născut în 1991. Terminat Filozofie la Cluj. Deocamdată IT-ist. Posibil autor de volum de poezie. Convertesc zoomeri la comunism. Rapperul meu preferat este Cosmin care schimbă becuri la Mega-uri în Bucureștii noi. Respect Cosmin.