Când singurătatea devine colectivă – Exeunt

Când singurătatea devine colectivă – Exeunt

Carantina a însemnat o perioadă grea pentru majoritatea teatrelor care s-au văzut nevoite să își oprească activitatea și să se mute în online. Contrar acestei direcții, Reactorul a păstrat o oarecare tăcere, anunțând fugitiv că lucrează la un nou proiect, alături de regizorul Bobi Pricop și de scriitoarea Lavinia Braniște, care va fi conceput exclusiv pentru mediul virtual. În cele din urmă, acesta a fost lansat sub numele Exeunt, un termen din limba latină, utilizat, de obicei, pentru a indica ieșirea de pe scenă a unui grup de actori. Este, de altfel, și conceptul care stă în spatele acestei producții în care protagoniștii își părăsesc cadrul obișnuit, se despart și construiesc totul în propria individualitate. Clasat ca videopoem performativ, Exeunt conține și elemente de instalație, respectiv performance prin care își susține caracterul fluid, devenind tot mai maleabil în timp ce se derulează, iar secvențele cresc prinzând contur și substanță.

Cei șase protagoniști ai videopoemului se văd nevoiți să stea separați, să își confrunte singurătatea, iar astfel ajung să își defuleze toate fricile și melancoliile legate de un mâine incert care nu poate promite reuniunea la care fiecare dintre ei se gândește. Locuințele lor devin un mediu claustral, un loc vitreg tocmai pentru că îi obligă să se confrunte cu anxietățile care se amplifică odată cu izolarea. Textele scrise de Lavinia Braniște sunt intime, au o anumită doză de neliniște, dar nu se transformă nicio secundă în disperare; sunt ca un strigăt răgușit pe care fiecare personaj încearcă să-l articuleze, accesând experiențele proprii. Acestea sunt cu atât mai mult puse în valoare cu cât interpretarea actorilor este una cursivă, firească, fiecare dintre ei ajustându-se astfel încât să își construiască credibilitatea prin empatia celui care privește.

Bobi Pricop propune, de această dată, o călătorie lăuntrică prin mintea protagoniștilor săi. El țese un circuit prin care spectatorul poate fi martorul neîngrădit a tot ceea ce aceștia trăiesc în interior. De asemenea, este ilustrat atât modul în care aceste simțiri se manifestă, cât și formele pe care ajung să le prindă. Intimitatea individuală devine una colectivă, iar individul devine o componentă unitară într-un organism complex. Folosindu-se de acest aspect, Dan Basu, îl asistă pe regizor și îi materializează viziunea printr-o serie de jocuri holografice care au scopul de a umple golul lăsat de alienarea forțată, dar și de a contextualiza, într-o anumită măsură, mărturisirile personajelor printr-un ancadrament spațial parțial, iluzoriu, dar spectaculos și antrenant. La acestea au fost adăugate coregrafia și muzica semnate de Eduard Gabia care inoculează și mai puternic starea de neliniște și irascibilitate moderată pe care o afișează cei șase. De altfel, se poate observa atât în compoziția muzicală, cât și în proiecții, un ușor caracter halucinogen și psihedelic care, din nou, poate fi citit ca un efect pe care desprinderea și retragerea în sine l-ar putea avea, conducând la imagini distorsionate, cu nuanțe ludice.

De menționat faptul că montajul scenelor s-a făcut live de către Bobi Pricop și Dan Basu, care s-a ocupat și de partea video, astfel că întreaga experiență devine și mai veridică, aidoma prezenței fizice în sala de spectacol, eliminând într-o bună măsură răceala impusă de limitarea pe care o emană mediul online. Actul performativ devine o punte care îi leagă pe artiști și spectatori, astfel încât distanța fizică dintre ei este compensată cu apropierea empatică a celor două dimensiuni.

Prin Exeunt, teatrul Reactor demonstrează, încă o dată, că este un loc al experimentelor de tot felul și că este gata oricând, în ciuda oricăror împrejurări, să se reinventeze și să lanseze noi direcții. Producția a fost inițial gândită pentru scenă, dar a fost, apoi, reconfigurată și adaptată în mod semnificativ pentru a putea fi ulterior executată exclusiv în mediul online. Exeunt demonstrează că această variantă nu este doar de avarie, iar că online-ul poate deveni pe viitor un mediu propice pentru astfel de hibrizi performativi. Dezvăluie, în același timp, noi posibilități prin care activitatea teatrelor se pooate extinde, ajungând la un număr și mai larg de potențiali spectatori.

Astfel, prin colaborarea dintre Bobi Pricop, Lavinia Braniște și Reactor se naște o producție pe cât de surprinzătoare, pe atât de fascinantă. Ea reprezintă, totodată, o nouă pagină în existența spațiului și a produselor artistice pe care le va înfățișa de acum înainte publicului.


Texte: Lavinia Braniște
Cu: Bianco Erdei, Cătălin Filip, Oana Hodade, Lucia Mărneanu, Lucian Teodor Rus, Adonis Tanța
Regia: Bobi Pricop
Video: Dan Basu
Muzica: Eduard Gabia
Programare și sprijin tehnic: Mizdan

(sursă foto: Oana Mardare)

Data reprezentației: 22.05.2020/ Data premierei: 22.05.2020.

Răzvan Rocaș

Am început cu Literele și am continuat cu Teatrul. Interesat de zona independentă și de modul în care aceasta poate aduce un plus societății. Cochetez cu istoria teatrului și-a dramei.

Articole similare

Viața lui Jas

Viața lui Jas

Întâmplări despre niciodată. 7 povești neobișnuite despre singurătate, un volum aflat sub semnul realismului magic

Întâmplări despre niciodată. 7 povești neobișnuite despre singurătate, un volum aflat sub semnul realismului magic

Nem is volt olyan rossz régen nőnek lenni… @ TIFF 2020

Nem is volt olyan rossz régen nőnek lenni… @ TIFF 2020

Wildland: When Scandinavian Noir Meets Teenage Angst @ TIFF 2020

Wildland: When Scandinavian Noir Meets Teenage Angst @ TIFF 2020

1 Comment

Comments are closed.

Cel mai recent număr:

numar litere sidebar

Abonează-te la newsletter