Harley Quinn, c’est moi

Harley Quinn, c’est moi

Birds of Prey (and the Fantabulous Emancipation of One Harley Quinn), dir. Cathy Yan, Los Angeles: Warner Bros., 2020.

           Imediat după premierele globale ale filmului de acțiune care continuă franciza DCEU (DC Extended Universe, 2013-prezent) cu unul dintre cele mai iubite personaje feminine din istoria genului drept cap de afiș, „fantabuloasa” Harley Quinn, lungmetrajul este etichetat de către producători drept un eșec financiar colosal. Un gest simptomatic pentru noua vârstă a cinematografiei mondiale (a World cinema, a blockbusterului) are loc, așadar, la scurt timp: titlul filmului se modifică în programele cinematografelor din ludicul Birds of Prey (and the Fantabulous Emancipation of One Harley Quinn) în varianta mai concisă și de impact Harley Quinn: Birds of Prey. Rațiunea din spatele acestui eveniment strategic de piață este explicată de către directorii filmului în următorii termeni: motoarele de căutare vor facilita accesul pentru publicul larg, un public nealfabetizat în raport cu universul benzilor desenate create de DC Comics, și pentru care Birds of Prey ar fi rămas o referință obscură, dar la care miturile mari ale acestui univers ficțional— și Harley Quinn este unul dintre ele — a ajuns prin intermediul culturii pop și poate stârni interes contabilizabil.

Renunțarea la un titlu-referință în virtutea unui titlu-reclamă nu se reduce la inteligența sau viabilitatea gestului în sine (ambele chestionabile), ci condensează o serie lungă de eforturi de regândire a mijloacelor cinematografice în paradigma globalismului, articulate în jurul modelării simbolurilor odată naționale în formule cu relevanță și audiență mondiale.

           Pentru amatorii genului, în schimb, titlul inițial produce entuziasm, căci el traduce, în speță, două lucruri. Pe de-o parte, surprinde esența personajului așa cum se manifestă el în producțiile premergătoare francizei cinematografice (anume în benzi desenate și filme/seriale animate), este ludic, excentric, sintactic și semantic asemănător replicilor atribuite de-a lungul vremii protagonistei, ridicând, în consecință, așteptările unor fani bine documentați și bine aclimatizați în raport cu lungmetrajul de față. Pe de altă parte, oferă iluzia unui reviriment al francizei, în continuarea unui Shazam! (dir. David Sendberg, 2019) al cărui ton solar, contrastant cu producțiile anterioare, a fost bine primit atât de critici, cât și de publicul larg. Modificarea titlului poate duce – la o meditație de suprafață –  la interogarea raportului dintre valoare artistică și popularitate în logica a ceea ce editorii volumului Traditions in World Cinema (Edinburgh UP, 2006) numesc „hegemonia Statelor Unite” în producția cinematografică globală. La o analiză mai atentă, gestul este însă, reiau, simptomatic pentru translatarea unei bibliografii artistice mai degrabă de nișă și care se adresează unor grupuri mai degrabă ostracizate social (benzile desenate sunt, nu-i așa, pentru geeks and nerds) într-un limbaj universal, într-o gramatică hollywoodiană familiară, accesibilă, naturalizată. Renunțarea la un titlu-referință în virtutea unui titlu-reclamă nu se reduce la inteligența sau viabilitatea gestului în sine (ambele chestionabile), ci condensează o serie lungă de eforturi de regândire a mijloacelor cinematografice în paradigma globalismului, articulate în jurul modelării simbolurilor odată naționale în formule cu relevanță și audiență mondiale.

           În ciuda receptării mixte, din punctul meu de vedere (care nu este unic), filmul a fost un succes în cel puțin două dimensiuni. Prima se leagă de aceeași metabolizare strălucită a protagonistei exprimată și mai sus. Dincolo de titlu și de cele câteva elemente de imagine canonice puse cu inteligență în scenă (costumația, armele, prezența hienelor-animale de companie ș.a.), care nu sufocă și nu monopolizează pelicula, narațiunea reușește să păstreze în termeni de atmosferă particularitățile personajului. Harleen Frances Quinzel, Harley Quinn, apare pentru prima dată nu în benzile desenate, ci în Batman: The Animated Series (1992-1995), ca personaj auxiliar pentru antagonistul Joker, care este, nu o dată, victima abuzurilor fizice și psihologice ale partenerului său. Ea este instabilă, excentrică, naivă și inteligentă, bună și violentă deopotrivă. Păstrarea acestor atribute și exhibarea lor prin microficțiuni altele decât cele clișeizate și în absența agentului masculin complementar reprezintă, cred, un mare succes de codificare globală a acestei referințe.

În siajul temei anunțate de titlul inițial, filmul se construiește în jurul emancipării protagonistei, al eliberării de sub mâna tutelară a fostului său partener.

           A doua dimensiune se leagă de female gaze-ul propus de directoarea Cathy Yan. În siajul temei anunțate de titlul inițial, filmul se construiește în jurul emancipării protagonistei, al eliberării de sub mâna tutelară a fostului său partener. Esențiale sunt, printre altele, plasarea strategică la începutul filmului a trecutului și formării intelectuale a lui Harley Quinn — de profesie psiholog cu o pregătire postuniversitară serioasă; livrarea lipsită de dramatism a scenelor de labilitate emoțională a personajului (scena în care Harley, beată, la ieșirea dintr-un club, este escortată, la limita abuzului sexual, de un bărbat este deliberat golită de particularități de imagine sau gestuale ale personajului și, deci, universală — cu mize de amendare a unui trop social toxic deja recurent); nu în ultimul rând, scena de luptă colectivă a fetelor care devine imediat una dintre scenele de acțiune cele mai reușite din filmele de gen din ultimii ani. Aici, vestimentația și accesoriile — cu tradiție estetică în istoria genului — devin, sub intuiția creatoare de excepție a lui Cathy Yan, instrumente subversive în raport cu predilectul male gaze (Laura Mulvey): confortul oferit de un elastic de păr în timpul unei scene de luptă este un gest compensatoriu excelent pentru decenii de instrumentare sexuală a supereroinei, a femeii de acțiune.


Daiana Gârdan este doctorandă a Facultății de Litere a Universității Babeș-Bolyai, în cadrul departamentului de literatură universală și comparată, și editor al publicației științifice Metacritic Journal for Comparative Studies and Theory. Este autoarea a numeroase studii cantitative dedicate romanului românesc modern și activează în revistele culturale cu articole dedicate ultimelor apariții în termeni de critică și teorie literară, literatură contemporană și film.

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Articole similare

Survol ritmic prin natură

Survol ritmic prin natură

Excese cuminți

Excese cuminți

Eu o să tac și tu o să vorbești

Eu o să tac și tu o să vorbești

Câteva zile în Bankok

Câteva zile în Bankok

Cel mai recent număr:

numar litere sidebar

Abonează-te la newsletter