Interviuri

Independenți în carantină: Create.Act.Enjoy. Interviu narativ cu Raluca Bugnar

Răzvan Rocaș2 mai 2020

Din dorința de a înțelege mai bine felurile în care comunitatea independentă reacționează la criza epidemiologică, am discutat cu artiști, editori și manageri culturali. Interviul face parte dintr-o serie de articole în care Echinox își propune să investigheze cum afectează pandemia Covid-19 mediul cultural independent și care sunt transformările prin care acesta trece.

Create.Act.Enjoy este un alt centru cultural important al Clujului care a fost lovit de pandemie și care s-a văzut nevoit să își sisteze activitatea. În ultimul timp, asociația s-a făcut remarcată pentru activitățile sociale pe care le desfășoară, aici amintind de Luna Creativă, de diferite alte ateliere de dezvoltare personală, dar și de proiectul demarat încă din 2012, Terapie prin Artă, care de anul trecut s-a extins în alte două orașe (Alba Iulia și Râmnicu Vâlcea). Pentru a înțelege mai bine situația prin care trece atât asociația, cât și membrii ei, am luat legătura cu Raluca Bugnar, cea care se ocupă și de partea de PR. Iar ea ne-a explicat situația astfel: încă din luna martie Casa Create, cea de pe strada Bisericii Ortodoxe numărul 14 a rămas fără oameni, însă nu și fără viață, deoarece, după cum au aflat încă de primăvara trecută, grădina roiește de păsări, albine și flori.

Încă dinainte ca starea de urgență să fie instaurată, atât evenimentele, cât și întâlnirile fizice între membrii echipei au fost anulate, pricinuite de știrile legate de situația din China și din Italia, astfel încât, după cum spune Raluca, le era destul de clar la ce să se aștepte, iar opțiunea de a-și spune că „totul va fi bine” nu era una viabilă.

În ceea ce privește adaptabilitatea în perioada de criză, toți membrii echipei Create.Act.Enjoy fac parte și din alte entități culturale și echipe, astfel încât nici înainte de pandemie nu se întâlneau zilnic, fiind obișnuiți să colaboreze în mediul online. „Toate alea”, cum le numește Raluca, sunt salvate în OneDrive, documentele de la ședințe sunt într-un Google Drive comun, conținând listă de sarcini pentru fiecare membru. Nu lipsește nici fereastra de chat de pe Facebook, unde lucrează, unde se distrează și unde se spamează împreună. Ba chiar mai mult, chaturile sunt numeroase, în toate combinațiile posibile, deoarece de multe ori munca se împarte în subechipe. Prin urmare, munca în online și la distanță nu este un impediment.

Criza le-a anulat proiectele, așa că au început să scrie altele și altele și multe altele pentru a putea continua să facă ceea ce își doresc, ajungând astfel în comunitățile unde este nevoie de ei pentru a produce schimbările pe care le visează. În plus, gândul a tot persistat la oamenii din sistemul medical, deoarece proiectul cel mai important – Terapie prin Artă by Create.Act.Enjoy – se desfășoară în spitale încă din 2012 și ar fi trebuit să fie din nou prezent în spitale din luna mai. Fiindcă acesta nu mai poate fi ținut, echipa i-a rugat pe artiștii care colaborează în acest proiect să facă diferite lucrări în cadrul unei campanii vizuale de încurajare a personalului medical, care apar pe paginile oficiale de Facebook și Instagram ale Create.Act.Enjoy în seria MULȚUMIM. Mai mult de atât, Diana Buluga trimite pe WhatsApp la fiecare două zile câte un afiș din această serie către asistentele și medicii pe care echipa îi cunoaște de la spitale sau de la conferințe medicale. De exemplu, Raluca a aflat că membrii personalului de la Satu Mare tipăresc afișele primite și le lipsesc pe holurile spitalului. Au mai observat și că informațiile legate de echiparea și dezechiparea personalului medical erau prezentate de specialiști în videoclipuri de peste 10 minute, deci prea puțin rezumate. Astfel, întreaga echipă s-a mobilizat să strângă informații din sursele oficiale, pe care le-au organizat într-o formă concisă, verificate ulterior de medicii din spitalele partenere. Apoi, ilustratoarea Alina Bradu – o altă colaboratoare a asociației – i-a ajutat să creeze infografice. Prin această acțiune au reușit să pună la dispoziție tuturor spitalelor din țară 3 afișe cu pregătirea, echiparea și dezechiparea, cu posibilitatea de a fi tipărite în regim propriu, atât color, cât și alb-negru. Ele pot fi vizualizate și pe telefon sub forma unor clipuri scurte, în momentele de răgaz în drumul spre spital sau spre casă.

Afișele sunt disponibile aici:

Pierderile pe care le-a suferit asociația Create.Act.Enjoy constau în faptul că pe timpul pandemiei, toate sursele de venit au fost suspendate. Cu toate astea, o parte din membri au și alte joburi din care să trăiască, alții au reușit să acceseze ajutorul de la stat pentru artiști, iar alții se descurcă cu sprijinul părinților. De asemenea, proprietarul casei în care își au sediul i-a anunțat că pentru lunile acestea chiria va fi mult mai mică. Ca în cazul majorității ONG-urilor, proiectele derulate au o componentă preponderent socială, oferind astfel întâlniri, oportunități, experiențe unor categorii de oameni care n-ar avea altfel acces la ele. Începuturile asociației s-au profilat pe teatru independent și film, dar odată cu trecerea timpului, prioritățile s-au restructurat, interesul cu care se identifică fiind acela de community art. Producția de spectacole și de scurtmetraje au căzut în plan secund, iar atenția s-a concentrat pe proiecte socio-culturale și educative, pe interacțiuni stradale și pe intervenții comunitare.

Planurile de dinainte de pandemie – care n-au dispărut însă nici după izbucnirea carantinei – au fost să extindă atelierele creative de educație non-formală în mediul rural. La ediția de anul a Lunii Creative trecut au existat ateliere de teatru și improvizație, de fotografie, film, gândire critică, economie, educație civică, toate acestea susținute alături de copiii și de adolescenții din Aluniș, Mintiu Gherlii, Gherla, Dej și Jucu. O parte importantă a proiectelor care au fost scrise pentru apelurile de finanțare ivite în această perioadă sunt îndreptate tocmai în această direcție a dezvoltării educației non-formale în mediul rural.

Există, desigur, și o parte pozitivă în toată această criză: echipa a descoperit că este împreună și la greu. Au lucrat mai mult, mai des, mai eficient și cu seriozitate, cu toate că beneficiile financiare din această perioadă au fost nule. Raluca este sigură că perioada aceasta le-a demonstrat că au valori comune și că pot avea încredere unii în alții, indiferent de ceea ce s-ar putea întâmpla. Ea continuă prin a-mi zice că viața de ONG-ist și viața din sectorul cultural independent nu a fost nicicând ușoară. Acesta ar putea fi și unul dintre motivele pentru care pandemia i-a găsit pe artiști și pe ONG-iști mai pregățiți, mai agili și mai rezilienți. Pe ei s-au bazat ceilalți oameni să vină cu soluții, cu speranță, cu umor, cu creativitate, iar Raluca își păstrează speranța că aceste lucruri vor fi apreciate și după pandemie.

Legătura cu oamenii o mențin printr-o activitate intensă în mediul online. Printre activitățile întreprinse se numără ateliere online gratuite pentru copii, campania amintită mai sus, de încurajare a cadrelor medicale prin crearea de afișe semnate de diferiți artiști vizuali. Campania de susținere a cadrelor medicale a venit ca o dorință de a domoli valul de hate din mediul online legat de medici. Raluca mărturisește că i-a speriat atitudinea unora după cele câteva demisii foarte mediatizate, acestea fiind estimate undeva la doar 0,3% din întreg personalul medical, un eșantion nereprezentativ, de altfel. O altă activitate online a fost o serie de interviuri cu oameni cu care le-a fost drag să se reîntâlnească în mod virtual, în izolare. Oameni cu experiențe diferite, astfel încât au vrut să vadă care este situația lor și ce se poate învăța de la ei în această perioadă. George Sfetcu a vorbit cu domnul Virgil, un profesor și dramaturg din Turda, care cu toate că are peste 70 de ani, se menține mereu activ, iar în perioada aceasta mai liberă a profitat și și-a făcut un canal de YouTube pentru toții nepoții – atât ai lui, cât și ai altor bătrâni – numindu-l Poveștile bunicului. Diana Buluga a vorbit cu Mihnea Blidariu, membru al trupei Luna Amară, de vreme ce sunt și colegi pe scena Teatrului Național, iar Raluca a vorbit cu o fostă voluntară, o fată în vârstă de 20 de ani pe care aceasta o descrie ca fiind „super înțeleaptă și realistă, trecută fiind încă de când era copil prin experiențe lungi de izolare și internare în spital”. De asemenea, s-au ținut aproape și de ceilalți din mediul cultural și ONG-ist, au trimis feedback și propuneri autorităților, au completat tabele și chestionare, au intermediat colaborări, au trimis informații dintr-o parte în alta. Pe scurt, au făcut tot ce-a depins de ei pentru a ține lucrurile în mișcare.

Atelier de teatru și improvizație cu Diana Bulugasursă foto: Ioana Ofelia

În ceea ce privește viitorul, Raluca zice că anticiparea acestuia putea fi făcută până la această situație de criză, fiindcă puteau fi luate în calcul anumite situații și proceduri din trecut care reprezintă un punct de orientare. În prezent, multe lucruri s-au schimbat și se vor mai schimba. Vor fi dezvăluite noi moduri de a fi pe planeta asta. Singurul lucru pe care se bazează este că membrii Create.Act.Enjoy vor continua să caute soluții de a face ceea ce trebuie făcut și ceea ce le place să facă. Au fost scrise și proiecte care iau în considerare un plan B, în care nu va exista posibilitatea unei întâlniri fizice cu publicul. Cu toate că Raluca speră că nu vor trebui să-l implementeze, sunt prevăzători, iar dacă va fi nevoie, vor trece și la un plan C.

Mai departe, am vorbit și despre situația actuală a scenei culturale autohtone, care s-a convertit într-una online și care funcționează după alte reguli decât cele cu care e obișnuită breasla, după cum punctează Raluca. Aceste reguli se știu sau se intuiesc de către artist în funcție de experiența personală și de ceea ce ea numește media literacy, fără a exista însă în țară – după știința ei – nicio școală de arte sau instituție care să fi creat premise pentru antreprenoriat cultural online. Aparițiile artistice online sunt multe, de la spectacole de teatru, concerte, ateliere la seminare, tururi muzeale virtuale, însă ea își pune întrebarea dacă cineva chiar primește bani pentru toată munca asta, pentru că artiștii nu-și pot plăti chiria cu like-uri și facturile cu share-uri. Totul este pus la dispoziție în mod gratuit, publicul nefiind obișnuit să plătească accesul la cultură online. Îi mai amintește pe distribuitorii de film care încearcă să convertească plătitorii de bilet de la cinema în public plătitor de cont pe platforma VoD (Video on Demand), dar nu prea este sigură de succesul acestora.

Toate domeniile suferă acum, toate domeniile demonstrează slăbiciunile sistemului. Cu toate astea, cei din domeniul cultural resimt durerea cu atât mai puternic. Și se pot observa prioritățile. Fie că cineva activează în domeniul medical, unde lipsurile și problemele din sistemul medical sunt îngrozitoare, fie că cineva activează în domeniul antreprenorial sau al IMM-urilor, unde se pot vedea carențele din domeniul economic. Iar lista poate continua. Cariera Ralucăi este transsectorială, ea activând în PR și în afara sectorului cultural, astfel că poate remarca că problemele sunt peste tot, iar politicile de susținere sunt deficitare în toate domeniile. Ea consideră că nu se pot aștepta prea multe de la stat și că lucrurile nu se vor schimba fără implicarea cetățenilor, a societății civile, a grupurilor informale, a asociațiilor, a ONG-urilor. Concluzionând, adaugă că politicile de susținere din perioada asta par să fie rezultatul scrisorilor deschise, a petițiilor și a presiunilor făcute din diverse sectoare ale societății.

Raluca Bugnar este jurnalist și PR în cadrul asociației Create.Act.Enjoy. Absolventă a departamentului de jurnalism, a ales să meargă pe partea de film, scriind timp de 6 ani pentru CinemaRx.ro, dar ocupând și funcția de project manager. În decursul anilor, a făcut parte atât din redacția AperiTIFF, cât și din echipa proiectului EducaTIFF. Tot în sfera cinematografiei, a contribuit la realizarea de rubrici și emisiuni radio și TV, iar în 2014 a fost unul dintre membrii juriului Premiilor GOPO.