1.

e fata asta pe youtube, face asmr

vocea ei joasă e calmantă, mă bagă în transă

i-am văzut toate video-urile, cum învârte

pistilul pe un bol tibetan, cum șoptește

în microfon, parcă venind dintr-o vizuină

cum râcâie cu unghiile cărți vechi

râcâit care de obicei pare grețos

din mâinile ei îmi provoacă plăcere

își trosnește degetele, își taie

șuvițe de păr, surâde și spune

I don’t know what got into me

se preface naivă și e tristă

că așa trebuie să se prefacă

la început mă deranja

acum mă excită

în ultimul timp, video-urile i s-au schimbat

uneori vorbește în limbi, desenează fără sens

pe coli de hârtie, uneori simt și alte prezențe

fiecare în fața unui calculator, robotizați

sincron. îi simt lângă ea și mă simt

gol. ultimul video e cel mai ciudat:

nemișcată pe scaun, tace neîncetat

în cameră se schimbă lumina, face

să i se contorsioneze expresia

fată magenta amber coral. olive lavandă

coral. fată sepia gold lime. magenta mint olive

sepia lime jad

m-am uitat la tot, așteptând

să se întâmple ceva, nu țin minte

cât a durat, m-am masturbat de două

trei ori. la un moment dat s-a ridicat

a părăsit cadrul, s-a întors

într-un loc umed și primitor

o stare larvară

fără acces

2.

când mă trezesc, văd doar o pâclă

verzuie, cețoasă, lumina țipar

ce se ondulează pe geam, ca și cum

apartamentul e scufundat în ocean

sau mai degrabă într-unul din acvariile

adânci, nespălate de mult, în vitrinele

petshop-urilor.

mă ridic și te caut, prima dată observ

mobila plastifiată, mă gândesc

că asta ai făcut tu în timp ce dormeam

ai plastifiat și sterilizat, îți auzeam

mișcările în somn, dar nu înțelegeam

te găsesc cu mască pe față, eviți

contactul vizual. arunci mâncarea

din frigider, spui că te-ai săturat

că tot ce mâncăm e prefabricat

ești nervoasă, dar lasă

răcoarea artificială

să te încetinească

te plimbi din cameră în cameră, te oprești

în poziții ciudate, ești păianjen, cuibărit

pe tavan, acum ești ficus, rhododendron

stabilă mediului tău, acum ești mantisa,

vrei să dispar

muște se adună la gurile de aerisire

după gustul de fier și miros de urină

te plimbi din cameră în cameră, îți

cauți o gazdă, ieri ai fost larvă, curând

vei fi pradă, laba piciorului ți se mișcă

ca aripile unei insecte captive

între lamele de sticlă

pe cale să moară

---

Mircea Andrei Florea, în vârstă de 24 de ani, a mai publicat poezie și în alte reviste, precum Subcapitol, Zona Nouă, DLITE sau Steaua.