Campania de iarnă 2003 (pentru M.)
8.
De când ni s-a stricat lumea, reparăm acasă
cu ajutorul mișcărilor vrăjitorești. În felul acesta
se produce căldura, ridicând nesemnificativ
bara de mercur. Dezghețul. Dezghețul e cel

care în curând va învinge pereții și va ieși din case pe străzi,
arzând steagurile sale, până când va trece
epoca de gheață, iar la fundul văii
se va descoperi între pat și perete

scobită de corpurile noastre scriptura tainică.
Doar arheologul care singur își va pune corpul
după măsură, va fi cel care va putea reproduce
ritmul și va cunoaște forma literelor. Și într-o sclipire

va vedea lumea din nou: nori foarte joși,
atât de joși încât trebuie să te pui culcat, cu adevărat.

Viața interioară

E pur și simplu mai și sunt nori, ca de obicei. Ieri
am vopsit împreună camera în verde, pentru împăcare.
Complet naiv, cu copaci, râu și sticlete,
ca și cum nu ar ști ce avem în cap

și în buzunare, ca și cum nu ar ști să citească
ci doar să se suie sub rochii și să caute umbră și apă.
Ajunge doar să deschizi dulapul ca să zboare din el roiuri întregi
care se vor așeza pe tine și te vor mânca. Ajunge doar să deschizi plicurile

și să verși asta pe masă, și vor începe să grăiască. Doamne,
din nou e mai, iar eu te voi dezbrăca și din nou
vom învăța să respirăm. Ieri m-am trezit
pe fundalul râului, și a fost așa cum am vrut să fie: era pur și simplu

un mai înnorat cu sticletele și iarba. Și am visat
că m-am trezit iarăși pe fundalul orașului,
copleșit de pământ, pur și simplu.
mai 1998

Secolul luminilor

Și aceste învățături, luate noaptea
de la meșteri orbi, doar cu degetele,
și unsuroasele obiecte pescuite din fundal
s-au întors singure. Acum din ele e viață.

Și aceste învățături, luate sub scări
cu mâinile sărate, zapisul
ferit conștiincios de lumină, scris noaptea
cu degetul pe geam și șters odată cu zorile zilei.
mai 1998

Fereastra

Lapoviță, e târziu, migdalii de martie
ai luminii și morții. De astăzi locuiesc
în respirul râului, ca și cum aș deveni un zeu
al acestor căsuțe de oase, pești sfinți și femei

cu buze vinete. Seara am început
această a doua viață. De aici se vede mai clar
fereastra și bucătăria, unde stai tu la masă
și citești. E târziu, lampa tocmai se stinge.
martie 1998

Un adevărat sfârșit al războiului

Dimineața toate trenurile s-au întors în gară
goale – puteai să dai jos pantofii și să mergi acasă
desculț. De-a lungul șinelor și nalbelor sălbăticite
cu acest ciudat sentiment de imponderabilitate,

și că obiectele găsite cântăresc de acum
mai mult: un fluier, un ceas, un aparat stricat.
Din fericire majoritatea lor existase
ca și noi, puțin sărată, în văzduh.

Și casa tot era o construcție din fire de păianjen,
care se va prăbuși la o clipire a pleoapelor.
Un moment am rămas suspendați într-un respir
cald al verii, până când copilul care suspina în somn,

s-a sculat și a văzut o grădină plină de pene.
decembrie 1998

Traducere din limba polonă de Matylda Sokol