Thy Veils – Neoradiant (2019)

Echinox27 iulie 2020

Sub impulsul căutării unei noi experiențe a muzicii electronice din scena românească, Thy Veils aduce cu sine o interpretare contemporană a ceea ce înseamnă ideea de performance. Gândit pentru a fi un tot unitar, proiectul Thy Veils înseamnă mai mult decât un concert. Este în primul rând un spectacol auditiv și vizual al cărui scop este crearea unei atmosfere meditative al cărei fir narativ îndreaptă publicul către un viitor utopic, un spațiu ireal și fantezii digitale.

Lansarea albumului Neoradiant din 2019 demonstrează progresul său conceptual, trupa devenind cu adevărat un proiect eclectic și actual ce îmbină muzica ambientală, instalații artistice și dans contemporan, transformând tipicul concert de muzică electronică într-un live art performance. Neoradiant celebrează tehnologia printr-o nostalgie față de un viitor deja trecut, reușind să creeze o senzație de déjà vu față de un moment ireal. Această sintaxă atipică este atent urmărită de la prima piesă, cea care anunță o temă recurentă de-a lungul întregului album, și anume, lumina, “resplendent” însemnând chiar luminos, strălucitor. Astfel, Resplendent transmite experiența originii digitale și setează ambianța necesară contemplației, stare ce configurează întregul spectacol. Experiența luminosului este principalul ghid care transpune publicul în diversele aspecte ale stării meditative, punctul central al acestei călătorii fiind Neoradiant, piesă ce poartă numele albumului.

Ȋn final, One Endless Trail of Sunsets, închide arhitectura sonoră a albumului și ne reîntoarce către primul punct al acestei odisei digitale. O nostalgie a începutului, One Endless Trail of Sunsets este construită sub forma unui colaj de versuri din poeziile lui Pablo Neruda, precum Unity, Triangles sau The Tree is Here, Still, in Pure Stone. Astfel, impulsul creator al lui Daniel Dorobanțu face ca albumul Neoradiant să exploreze ceea ce Thy Veils numește “the vast expanse of everything”. Ȋn ceea ce privește un live performance al albumului, piesele de pe Neoradiant sunt construite pentru a fi îmbinate cu efectele vizuale proiectate în sală. Prin această sinteză spațiul devine abstractizat, stilizat, iar realitatea este astfel transpusă în lumea universului Neoradiant. Elementul care face posibil sentimentul de nostalgie este tocmai tonalitatea, întrucât aceasta este sursa familiarității în acest context atipic ce dorește să transpună publicul într-un viitor trecut. Tonalitatea trezșete familiaritate și susține astfel coerența narativă a pieselor, ascultătorul păstrându-și într-o bună măsură dreptul la predictibilitate spre deosebire de muzica atonală care îndepărtează complet centrul tonal, deci, aparența de coerență. Mai mult, prin această atelă a instalației, publicul este „instalat” în atmosfera creată, pereții sălii de concert devenind brusc culori lichide, imagini urbane ireale, clădiri nesfârșite și imagini microscopice. Pentru a balansa senzația de preamult tehnologic, vocile fluide ale Alirei Mun, Dorei Gaitanovici și Manuelei Marchiș sunt armonizate cu fluxul electronic și adaugă întregului concept o necesară sonoritate caldă și umană. Astfel, albumul propune publicului să participe la un alt tip de concert, mai precis, la un spectacol eclectic și contemporan ce își respectă promisiunea sincretică. Ȋn consecință, întreaga construcție oferită de Thy Veils devine cu adevărat un live art performace, după cum au și demonstrat la Gărâna Jazz Festival în 2017 unde au cântat mai multe piese de pe actualul album precum In Brightness, Trancing, Neoradiant, Timeshards și Towering the Void, toate fiind disponibile online. Elementul de noutate prin care proiectul Thy Veils s-a consacrat în această nișă este tocmai experiența live art performance-ului. Sub perspectiva eclectică a lui Daniel Dorobanțu, Neoradiant urmează să fie extins și în sfera cinematografică printr-un lungmetraj Sci-Fi.