Poeme – Maria Miruna Solomon

Poeme – Maria Miruna Solomon

semi-confesiva

Pâlcuri și pâlcuri sub satelit astăzi.
Micile păsări în raid
curăță cerul deasupra.
Niște diletanți sunt toți,
și sunt și eu ca ei.
Îi visez strânși în poieniță,
bezmetici și abstracți,
figurile copilăriei mele.

Nu ne mai amestecăm
în contexte, e doar lumina pură,
angelică peste prieteni atât de frumoși.
Cum să îndrăznesc să cer constante?
când eu abia târăsc un corp eteric
de la unul
la altul.

Nu prea contează
cine se mai
întoarce.
Oamenii prinși în căuș
lăsați inevitabil să
zboare.

fata care nu e

O făptură pe întuneric
se stinge și se-aprinde.
N-o pot opri.
Sunt doar intenția
ce fluctuează pe lângă oglinzi.
Imaginea care răspunde și-apoi fuge.

Pentru ce momente-atâtea de trezie?
E chinul minim, se cațără, împunge,
se tot cațără. Și pentru tine
mici arce construiesc, și câte și mai câte.
Să fie razele care mă saltă în grădină.
Să trec prin spirit ca prin apă,
prezentă-n toate cele,
cu puterea după mine,
dulău pufos în lesă.

N-am țintit decât înspre bine,
tot timpul ăsta mult. Oligarhiile sunt însă trecătoare,
iar peștii mai greu înoată, înoată
înspre mal. Uite, sunt lucrurile-ușoare,
din urmă țopăind extatic.
Dacă-s micuța preoteasă,
sunt și lumina de dincolo de mal.
Acasă liniștea apasă. Tai și spintec
în ogradă,
zi teribil de frumoasă.

Aș vrea să vin cândva în vizită,
s-aduc cadouri în plăsuțe, și vânat.
Dar mă alint în luna mai,
trăiesc aici, printre crenguțe,
nu prea mai e nimic de discutat.
Magia ce mă-mpinge
a obosit și ea
de la atâta reflectat.
Lucidă-n ploaie-aș vrea să fiu.
Promit că n-o voi ruina latent,
promit că nu-s nimic mai mult
decât o disipare
în extern.

poate prea mult

și când mă trezesc tot certați suntem.
uit cum florile se desfac
se învârt și se fixează

moartea lor
în timp crește.
moartea mea
poate prea mult

dacă mă-ndepărtez exponențial
ai putea și tu să-ncerci
să revii drept undă

din când în când.
sau mici semnale
să produci
în rază.

aproape-intersecții,
să nu cer altceva,
să nu cer.


Maria Miruna Solomon (n. 2003, Bacău) este elevă a Colegiului Național Vasile Alecsadri” din Bacău. A mai publicat poeme în revista Apostrof și pe DLITE, fiind totodată unul dintre participanți în cadrul workshopului de poezie organizat de Super în 2018.

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Articole similare

Poeme – Philip Schultz

Poeme – Philip Schultz

Poeme – Horia Corcheș

Poeme – Horia Corcheș

Trei poeme de Cosmina Moroșan

Trei poeme de Cosmina Moroșan

Poeme – Raluca Boantă

Poeme – Raluca Boantă

Cel mai recent număr:

numar litere sidebar

Abonează-te la newsletter