Wildland (În Sălbăticie, 2020) este primul film al regizoarei daneze Jeanette Nordahl. A avut premiera anul acesta la Festivalul de Film de la Berlin. Lungmetrajul a ajuns și în România, în cadrul ediției de anul acesta a Festivalului Internațional de Film Transilvania, fiind inclus în categoria „Competiție“. O ediție aparte, cu proiecții mai puține decât în anii trecuți, organizate doar în aer liber.
Filmul spune povestea Idei (excelent interpretată de tânăra actriță Sandra Guldberg Kampp) care este nevoită să se mute împreună cu mătușa ei, Bodil (Sidse Babett Knudsen), și cei trei verișori ai ei, Jonas (Joachim Fjelstrup), David (Elliott Crosset Hove) și Mads (Besir Zeciri), după ce își pierde mama într-un groaznic accident de mașină. Filmul se învârte în jurul puternicului contrast dintre esență și aparență: familia mătușii Bodil, deși aparent liniștită și echilibrată, duce o viață plină de violență și nelegiuiri. Aceasta împrumută bani celor care au nevoie, recuperați ulterior prin amenințări și abuz.
Pelicula urmărește parcursul psihologic al Idei în cadrul acestui mediu ostil. Adolescenta, un outsider vulnerabil, face orice îi stă în putință să devină parte din noua familie. Confuză și instabilă, Ida renunță treptat la sine și la valorile sale, pentru a-i face pe plac mătușii și a-i câștiga încrederea, din moment ce în familia lui Bodil dragostea și afecțiunea nu sunt oferite în mod gratuit, ci trebuie câștigate. Mai ales când vorbim despre un străin care pare să destabilizeze întreaga dinamică a familiei și să pună în pericol viața și libertatea membrilor ei. Însă Bodil nu o manipulează doar pe Ida. Cei trei fii ai femeii sunt prinși fără voia lor în jocul absurd și violent din care par să nu poată ieși și în care ajung să se complacă strict de dragul mamei lor. Fiind mastermind-ul afacerii, Bodil controlează operațiunile din exterior, fără să fie direct implicată în munca „de teren“.
Thriller-ul este un veritabil scandinavian noir, însă dincolo de crime și violență el aduce în discuție și tema sensibilă a căutării de sine, a găsirii unui refugiu în care să te simți, în sfârșit, acasă. Ida este de multe ori surprinsă privindu-se în oglindă. Față în față cu sinele ei fragmentat, adolescenta pare să se dedubleze în aceste scene simbolice. Ea încearcă să înțeleagă cine și cum este ea de fapt. Tânăra renunță însă la propria identitate pentru a se identifica cu întregul, cu noua ei familie. Deși inițial este un personaj pasiv, care doar urmărește și analizează acțiunile celorlalți, ea ajunge în cele din urmă să fie o prezență activă care, neintenționat, va ajunge să submineze mitul familiei iubitoare și echilibrate creat de Bodil.
Cadrele lungi, prim-planurile în care camera insistă asupra chipului Idei transformă filmul într-o dramă psihologică autentică, care culminează cu sacrificiul de sine al adolescentei. Dacă acest sacrificiu este făcut din pur devotament, altruism sau constrângere, știe doar Ida.
Filmul începe și se termină cu două scene asemănătoare. În prima, Ida se trezește, iar camera o urmărește cum se îndreaptă somnoroasă spre bucătărie pentru a lua micul dejun alături de noua ei familie. Toată lumea e veselă și entuziasmată. În cea de-a doua scenă, atmosfera din bucătărie e tensionată și apăsătoare, însă, din punct de vedere narativ, lucrurile rămân neschimbate. Structura circulară arată exact faptul că, deși s-au întâmplat multe lucruri importante între cele două momente ale narațiunii, Ida nu reușește să se elibereze din contextul nociv în care se află.
Călina-Maria Moldovan
Echinox
Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.
