Not another online performance: interviu narativ cu Raul Coldea

Not another online performance: interviu narativ cu Raul Coldea

Not another online performance a fost primul eveniment care s-a ținut în curtea Reactorului de la începerea pandemiei, fiind un proiect gândit și asamblat de regizorul Raul Coldea. Am stat la o scurtă discuție cu el pentru a înțelege mai bine în ce constă întregul performance, dar și motivațiile din spatele lui, cum altfel, decât tot prin intermediul internetului. Am aflat că este vorba de o rezidență din cadrul proiectului Decalaj. Narațiuni intergeneraționale—din care mai fac parte spectacolele La Plasticatta și (In)corect—care inițial a fost gândit în termeni publici, dar, din cauza pandemiei, au fost modificate într-o oarecare măsură direcția și modul de lucru. Inițial, Raul își propusese să cerceteze legătura dintre narațiunile generației noastre și cele ale părinților noștri, dar mai apoi, forțat și de contextul general, a ajuns să examineze legătura dintre generația actuală și generațiile viitoare. A considerat că spectrul intergeneraționalului în care constă proiectul poate conduce înspre mai multe direcții, oferind astfel o libertate de creație mai mare. Prin urmare, proiectul a început să vorbească despre un viitor potențial și despre diferite forme ale acestuia.

Cercetarea propriu-zisă a demarat prin adunarea materialelor de la diferiți oameni, atât de la cei cunoscuți, cât și de la cei necunoscuți, aceștia de pe urmă fiind contactați pe internet, prin intermediul aplicațiilor sau a site-urilor de tipul chat with strangers. Printre multe altele, Raul a reușit să găsească și oameni – complet străini – cu care a purtat tot felul de conversații, iar așa, găsindu-și interlocutori potriviți, le-a propus un exercițiu de imaginație prin care aceștia să transmită un mesaj oameniilor din viitor. Convenția prin care să se desfășoare a fost următoarea: ești printre ultimii oameni și urmează să nu supraviețuiești unei pandemii. Vor mai exista doar câțiva supraviețuitori, iar peste o generație-două, acești supraviețuitori or să trăiască într-o altă lume, total diferită față de cea în care trăim noi. Ce le-ai transmite ? (despre lumea aceasta, despre greșelile noastre etc). Am fost curios să aflu cum au reacționat acești oameni deoarece propunerea părea cel puțin ciudată, dar, totuși, credibilă. Într-adevăr, Raul mi-a confirmat că mulți dintre aceștia au abordat situația cu reticență, iar din câteva de persoane cu care a încercat să inițieze o discuție, doar cu aproximativ 5-6 oameni a reușit să lege un dialog mai serios.

Aceste conversații au reprezentat doar o parte din materialul pe care Raul l-a folosit pentru a-și construi performance-ul. Întreg proiectul are un alt nivel de complexitate, un performance la care lucrează deja de doi ani și care provine dintr-un moment al vieții sale în care își petrecea mult timp pe internet, luând și punând laolaltă, ca într-un colaj, tot felul de lucruri aleatorii: obișnuia să intre pe YouTube, să vizioneze un clip, încercând apoi să găsească – planificat sau aleatoriu – un alt clip pe care îl punea pe mute și, folosindu-se de vitezele de derulare ale videoclipului, acesta de pe urmă funcționa ca o imagine pentru ritmul ales anterior. Toate aceste experiențe el le numește videoclipuri live. Mai târziu, a adăugat un al treilea videoclip, apoi un al patrulea, până a ajuns să lucreze cu 10-12 videoclipuri simultan, alternându-le continuu. Aceasta a fost varianta brută a proiectului, ca pe urmă să îl reia de mai multe ori și să adauge noi elemente, folosindu-se de posibilitățile pe care le oferă internetul: spre exemplu, performative writing – în timp ce rulează un videoclip sau un mix, într-un colț se află o fereastră de word în care va scrie ceva anume, iar pe care ulterior, în timpul performance-ului, îl va citi sau îl va pune în Google Translate și se va folosi de opțiunea audio pentru a-l reproduce. Prezentarea de față reprezintă o formă finală a proiectului, adăugând, încă o dată, alte câteva componente. Printre acestea se numără, de pildă, un text de teatru, o scenă din Romeo și Julieta, citită online de roboți, iar ultima parte se petrece pe Facebook, unde Raul își construiește un personaj fictiv și prin intermediul căruia acționează în diverse feluri pe platformă. În consecință, Raul consideră că mediul online nu este doar un loc al informației, ci și al acțiunii.

În ceea ce privește livrarea produsului, acesta a fost mereu gândit pentru online, dar a fost, totodată, realizat, ca să spun așa, cu spectatorii în sală. El stă la laptop și proiectează pe ecran astfel încât publicul are acces vizual la tot ceea ce face pe laptop. Cât timp a făcut cercetare pe timpul pandemiei, intenția lui a fost să îl facă exclusiv online, dar din cauza unor soluții tehnice optime, cât și problemele tehnice legate de YouTube sau Zoom, a decis să nu renunțe la forma inițială în care importantă rămâne prezența fizică. Am fost curios și dacă intenționează să mai lucreze la alte proiecte de acest gen. Pentru moment, Raul vrea să vadă în ce direcție se îndreaptă planul actual și să încerce inițierea unui dialog pe marginea ideilor pe care le prezintă, ca parte a performance-ului.

Din perspectiva receptării publicului, Raul își dorește ca oamenii să interacționeze, având ca reper alte astfel de exerciții pe care le-a mai făcut, în care oamenii au fost interesați și au interacționat, chiar dacă inițial au fost sceptici, dar care au ajuns să intre în convenție. Și-ar mai dori să găsească câteva răspunsuri și să ducă totul într-o zonă de spectacol, iar, la nivel ideologic, își propune să lanseze un dialog despre online ca un mediu acaparator, care tinde să înlocuiască realitatea, încercând să vadă cât de tare se poate întinde ideea de performativitate online.

Raul consideră simptomatic gândul că din cauza inabilității de a face teatru, trebuie găsită o altă soluție care să fie pusă în loc. Această formă hibridizată, speră el, ar trebui să se dezvolte în paralel cu teatrul tradițional. Teatrul și-a inventat mereu noi forme de rezistență, chiar și în cele mai vitrege condiții. Raul exclude și îi repugnă ideea de digitalizare a întregii realități, acest performance fiind, până la urmă, o critică adusă modului în care totul se mută pe internet unde interacțiunea reală este înlocuită. Mai crede că toate rețelele de socializare, platformele de dating ori telemunca ajung să scurtcircuiteze interacțiunile. Nu îi surâde gândul unei lumi în care totul se află online.

E adevărat că digitalul ne ușurează munca, însă pare că Raul n-ar vrea să sacrifice raporturile cu lumea și, în fond, cu ceilalți doar de dragul simplității.

(sursă foto: https://www.facebook.com/ReactorCluj/ Bogdan Botaș)

Răzvan Rocaș

Am început cu Literele și am continuat cu Teatrul. Interesat de zona independentă și de modul în care aceasta poate aduce un plus societății. Cochetez cu istoria teatrului și-a dramei.

Articole similare

Colectiva CUTRA: „Dacă începi să înțelegi că toate opresiunile sunt conectate, ești deja pe calea cea bună”

Colectiva CUTRA: „Dacă începi să înțelegi că toate opresiunile sunt conectate, ești deja pe calea cea bună”

Premiile Sofia Nădejde 2020: un dialog cu Elena Vlădăreanu

Premiile Sofia Nădejde 2020: un dialog cu Elena Vlădăreanu

Interviu cu Ruxandra Gîdei / 4fără15

Interviu cu Ruxandra Gîdei / 4fără15

Post/h/um: a komposzt, amely vagyunk

Post/h/um: a komposzt, amely vagyunk

Cel mai recent număr:

numar litere sidebar