Viața lui Jas

Viața lui Jas

Marieke Lucas Rijneveld s-a născut și trăiește în Olanda și este o persoană non-binară care preferă pronume neutre de gen (they/them). În 2015 a primit premiul C. Buddingh pentru cel mai bun debut în poezie din Olanda pentru volumul Kalfsvlies, iar cel de-al doilea volum de versuri, apărut în 2019 și intitulat Fantoommerrie, a fost la fel de apreciat pe plan național. Debutul în proză, romanul De avond is ongemak, publicat în 2018, care a fost o adevărată senzație printre cititorii olandezi, a ajuns anul acesta și în atenția publicului internațional, după ce a fost excelent tradus în engleză de către Michele Hutchison cu titlul The Discomfort of Evening și a fost premiat cu International Booker Prize.

Romanul e construit în jurul lui Jas, o fată de zece ani care trăiește într-o comunitate religioasă, la ferma familiei, împreună cu părinții și frații ei: Hanna, Obbe și Matthies. După ce Jas se roagă ca Dumnezeu să-l ia pe Matthies în locul iepurelui ce urmează să fie sacrificat pentru masa de Crăciun, moartea băiatului într-un accident în timpul unui concurs de patinaj survine fără un efect vizibil în rutina familiei.

Însă în vreme ce nimeni nu vorbește concret despre moartea lui Matthies, doliul e asimilat în moduri diferite de fiecare personaj. Mama intră într-o stare depresivă și refuză să mai mănânce, iar tatăl e preocupat de o problemă mai importantă pentru traiul familiei, atunci când vacile de la fermă se îmbolnăvesc de febră aftoasă. Între timp, copiii adoptă diferite mecanisme de apărare față de pierderea tragică a fratelui mai mare și față de lipsa afecțiunii din partea părinților: gesturile impulsive ale lui Jas, jocul sadic în care cei trei frați îl omoară pe hamsterul Tiesey (o prescurtare a numelui Matthies), obiceiul lui Obbe de a-și lovi capul de tăblia patului. Frica de moarte și de a le pierde pe celelalte persoane din familie e potențată de peisajul steril și rece din jur. Dispariția lui Matthies e astfel începutul unei povești despre o lume sumbră și violentă, care e explorată prin limbajul poetic al copilului care narează.

Deși lumea lui Jas e una închisă și foarte rigidă (ghidată de regulile stricte ale comunității religioase), Marieke Lucas Rijneveld experimentează cu posibilitățile limbajului de a explora această lume cât mai profund, prin vocea și privirea naivă a personajului asupra lumii. Extrem de receptivă la gesturile și comportamentele din jur și condusă de o vagă speranță nutrită din tristețe și teamă, mecanismele gândirii lui Jas sunt redate în fraze atent construite, de la începutul romanului până la final, lucru ce ține cu siguranță și de meritele traducătoarei.

Interacțiunea cu animalele și tot ceea ce observă la ele reprezintă unul dintre modurile prin care Jas își cunoaște lumea. Felul în care relaționează cu alte animale sau cu oamenii, modul de împerechere a vacilor sau a broaștelor (pe care le ține în camera ei, într-o găleată, de unde le poate observa comportamentul de aproape), reacțiile lor la atingeri sunt privite cu atenția copilului care încearcă să deslușească cum funcționează relațiile umane. Chiar și propriul corp îl descoperă tot prin prisma acestor experiențe : “I let the cow lick my hand again […] I let my hand glide from her head along the backbone to the place between her hip bone and tail. Along with their ears, it’s the place cows like being touched the most. Every evening I search for a similar place on my own body with a torch, but I don’t find anything worth stroking”. Vulnerabilă, ca și animalele care riscă mereu să fie prinse în capcană, ucise de boală sau sacrificate pentru hrană, Jas încearcă să-și apere trupul prin refuzul de a-și mai da jos paltonul și de a-și face nevoile (“I could hold in my poo. I wouldn’t have to lose anything I wanted to keep from now on”). Însă nevoia de apropiere (și mai ales lipsa ei) conduc la experiențe bizare în descoperirea sexualității, împreună cu Hanna și Obbe și Belle, una dintre colegele de școală.

Mediul în care trăiește Jas, experiențele sexuale și nuanțele autobiografice ale romanului (Marieke Lucas Rijneveld spune într-un interviu că a crescut într-o comunitate rurală religioasă și că fratele ei mai mare a murit într-un accident) amintesc de romanul autobiografic al lui Édouard Louis, En finir avec Eddy Bellegueule (Sfârșitul lui Eddy Bellegueule). Însă și mai interesantă poate fi comparația cu scriitoarea belgiană Adeline Dieudonné, care tot în 2018 a publicat primul ei roman, La vraie vie (Viața adevărată), foarte similar celui scris de Marieke Lucas Rijneveld: ambele au ca personaje centrale figurile a două fete de zece ani și sunt construite în jurul morții fraților lor, explorând consecințele pe care le are acest eveniment asupra familiei. În plus, în ambele romane se regăsesc tema animalelor, dar și aceleași tipologii de personaje în figurile parentale, precum și tematica descoperirii sexualității.

Însă meritul cel mai mare al lui Marieke Lucas Rijneveld este că a reușit să-și creeze deja cu acest prim roman o voce distinctă, prin personajul și prin limbajul lui Jas, dar și pentru că descrie un peisaj rural particular, inspirat de copilăria în sudul Olandei. Iar pentru asta merită o lectură atentă și, poate, o traducere la fel de bună și în limba română.


*Marieke Lucas Rijneveld, The Discomfort of Evening, tr. Michele Hutchison, Faber & Faber, 2020.

Georgiana Bozîntan

Masterandă la Facultatea de Litere.

Articole similare

Un paradis fotocrom

Un paradis fotocrom

Căutarea identității și obsesia himerei

Căutarea identității și obsesia himerei

Metamorfoză, mineralizare, dezumanizare

Metamorfoză, mineralizare, dezumanizare

Profu′ (Teach), un film cu substrat

Profu′ (Teach), un film cu substrat

Cel mai recent număr:

numar litere sidebar