Căutarea identității și obsesia himerei

Căutarea identității și obsesia himerei

Travesti fusese publicat în 1994, la un an distanță de Nostalgia, și rămâne un roman bizar, dar care, așa cum afirma și Andrei Bodiu, nu aduce o modificare esențială a temelor lui Mircea Cărtărescu. Deși publicat în urma cu aproape trei decenii, autorul pusese în atenția cititorilor teme precum problematica identității de gen, androginismul și apartenența la un grup despre care se știau prea puține (spre deloc) la momentul apariției cărții. Cărtărescu anticipase vremurile ce aveau să vină și a lăsat în literatura română un roman care va rămâne actual și peste alte trei decenii. Pe lângă temele abordate, autorul folosește și un limbaj cotidian, care, deși metaforic pe alocuri, poate fi citit cu ușurință. Mai mult, el trebuie recitit pentru că în fiecare din noi există câte un Victor care așteaptă să fie descoperit și înțeles.

Pentru cei care încă nu știu, romanul spune povestea unui adolescent din perspectiva subiectivă a adultului, precum și povestea unei adolescențe trăite cu mulți ani în urmă. Naratorul subiectiv rememorează întâmplările trăite în urmă cu șaptesprezece ani, iar toate acestea nu fac decât să pună în atenția cititorilor o temă importantă a prozei cărtăresciene, Obsesia. Astfel, descoperim că naratorul din Travesti e întruchipat de un scriitor aflat la maturitate, ce se refugiază într-o cabană de munte, cu scopul de a scăpa de obsesia care îl urmărește încă din adolescență, loc în care își poate analiza și diseca gândurile și în care se poate pune față-n față cu Himera ce-l bântuie neîncetat și de care nu reușește să scape. În acest fel, ne dăm seama că naratorul face din dorința de a scăpa pentru totdeauna de trecutul care încă îl urmărește o nouă obsesie, cât și motivul principal pentru care începe să scrie: „Prietene, cum să lupt cu himera mea? Dragul meu, apropiatul meu, tu, singurul om pentru care scriu, pentru care am scris vreodată, cum să scap de rujul acela întins pe viața mea ca pe o oglindă de spălător și care nu se șterge cu nimic, dimpotrivă, se sleiește tot mai mult, mai murdar, mai diluat?”

Vă reamintesc, apoi, că romanul e construit pe două planuri narative care se intersectează și se întrepătrund: un plan al prezentului trăit de naratorul aflat la vârsta maturității și planul amintirii, al cărui protagonist e tot naratorul, dar în perioada adolescenței sale. Locul comun al celor două planuri îl reprezintă Budila, spațiul în care se declanșează obsesia lui Lulu și locul de unde începe bântuirea. Adolescentul trăiește diferite stări, ajunge să călătorească până în cele mai adânci colțuri ale minții sale, lucru ce are să ducă fie la nebunie, fie la vindecare, acesta fiind și motivul pentru care naratorul, acum un scriitor de succes, se întoarce în adolescență, retrăind fiecare moment al ei. Procesul rememorării perioadei adolescentine poate fi unul dureros, dar este un proces necesar pentru eliberarea totală de himera ce a ajuns să facă parte din el. Scrisul este văzut de narator ca o formă de vindecare, de purificare. Adolescența reprezintă pentru narator o perioadă incertă, bizară, un timp al marilor trăiri și al marilor descoperiri, o perioadă ce-și pune amprenta pe adultul din prezent, fapt ce-l determină pe acesta să rememoreze întâmplările de atunci, încercând să le înțeleagă și să deslușească misterul care le învăluie. În acest fel, naratorul ne introduce în universul lui Victor, adolescentul de doar șaptesprezece ani care trăiește experiența ce-i va marca viața pentru totdeauna.

Dar cine e Lulu și de ce naratorul se simte apăsat de imaginea ei? De ce îl bântuie această imagine a adolescenței și de ce nu reușească să scape pur și simplu de ea? Ce semnifică pentru Victor Lulu și adolescența și de ce aceste două elemente sunt atât de conectate? Naratorul-adult încearcă să răspundă la toate aceste întrebări pentru a înțelege lucrurile care se întâmplă și s-au întâmplat în viața sa și pentru a desluși misterul din spatele existenței sale.

Descrierea amănunțită a întâmplărilor, atenția la detalii și spiritul de analiză și de introspecție specifice autorului ne introduc în universul adolescentului, făcându-ne părtași la drama acestuia. Apariția lui Lulu devine definitorie pentru evoluția personajului, fiind, totodată, elementul declanșator, impulsul de care avea nevoie pentru a-și vizita trecutul, pentru a descuia uși pe care le dorea pentru totdeauna închise, însă toate acestea se vor întâmpla mulți ani mai târziu, în perioada maturității. Victor trăiește pe tot parcursul adolescenței sale cu imaginea lui Lulu, care-l bântuie și-l obsedează și care devine un alter ego al său. Adolescentul refuză să se despartă de Lulu, în mrejele căreia se simte prins ca într-o pânză de păianjen, o altă imagine semnificativă a romanului, iar realitatea în care personajul era menit să trăiască se distorsionează odată cu apariția lui Lulu.

Imaginația lui Victor capătă proporții neînsemnate, adolescentul ajungând să trăiască în propria realitate, o realitate împărțită în perioade cu Lulu și perioade fără Lulu. După excursia de la Budila, Lulu devine laitmotivul vieții adolescentului, care nu face decât să învețe să trăiască cu imaginea care nu-i mai dă pace. Viața lui Victor se schimbă radical după întâlnirea cu Lulu, adolescentul începe să-și trăiască mai intens sentimentele, mai profund, ajungând să se lase măcinat de ele, existența fiindu-i tulburată de toate acestea, dar și de visele pe care le are. Adolescența ajunge să reprezinte pentru Victor perioada cea mai incertă și cea mai bizară prin care e nevoit să treacă, totul întâmplându-se cu scopul de a-i revela adevărata identitate, pe care încearcă să o țină ascunsă, fiindu-i teamă de el însuși. Drumul pe care adolescentul îl parcurge cu scopul de a se regăsi și de a se înțelege se dovedește a fi unul anevoios, plin de obstacole, dar un drum necesar. Procesul este unul dureros, dar necesar pentru a-l conduce pe adolescent spre eliberarea supremă. Fiecare amintire care-i apare și pe care o retrăiește nu face decât să-l aducă mai aproape de adevăr, rememorarea reprezentând purificare. Cu cât amintirile sunt mai intense și mai dureroase, cu atât procesul de vindecare e mai rodnic. Dar ce amintiri îl chinuie atât de tare pe Victor încât să se simtă măcinat de ele la fiecare pas? Ce himeră din trecutul îndepărtat al adolescentului îi apare mereu în față și îl face să se întoarcă în trecut?

Deși un roman de mici dimensiuni, Travesti reușește să impresioneze prin măreția cu care naratorul pune sub lupă amintiri, gânduri, sentimente și prin felul în care personajul principal evoluează pe parcurs. Nu-i o carte ușor de citit și nici ușor de înțeles, dar e o carte antrenantă, care-ți pune mintea la contribuție și care te prinde ca o pânză de păianjen. Poate că va părea dificilă pe alocuri, din cauza stilului metaforic al autorului, dar, în același timp, poate reprezenta o călătorie interesantă prin universul lui Victor și, de ce nu, prin universul fiecăruia dintre noi, care, la fel ca personajul principal al romanului, trăim momente de incertitudine, de frică, de incapabilitate, iar singura modalitate de a le depăși e să căutăm cu atenție înăuntrul nostru, să ne descoperim și să ne înțelegem. Căutarea identității de sine va reprezenta întotdeauna una dintre cele mai interesante teme din literatură, iar romanul lui Mircea Cărtărescu, Travesti, tratează într-un mod inedit această temă, aducând în atenția cititorilor un personaj bizar și, în același timp, un personaj care ne va face să ne punem diferite semne de întrebare pe tot parcursul lecturii.

În cele din urmă, romanul lui Mircea Cărtărescu pune în fața cititorilor un personaj destul de atipic pentru perioada în care romanul a fost scris, dar un personaj mai des întâlnit în zilele noastre, fiind conturat de autor într-o manieră inedită, ce face ca Travesti să rămănă un roman cât se poate de actual chiar și la aproape treizeci de ani de la apariția lui. Autorul reușește, prin intermediul personajului creat, dar și prin limbajul tipic cărtărescian, să își facă loc în mintea cititorilor.

Magda Mărgineanu

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Articole similare

Imaterialități: orașul spectral

Imaterialități: orașul spectral

Ce rămâne în urma noastră – Oase Solare

Ce rămâne în urma noastră – Oase Solare

Celule de bază: despre familie și alți demoni

Celule de bază: despre familie și alți demoni

„Iza e o femeie realizată” – 98% Decizia corectă

„Iza e o femeie realizată” – 98% Decizia corectă

Cel mai recent număr:

numar litere sidebar