Poeme – Lena Chilari

Poeme – Lena Chilari

mamă e traumatizată de foame și sărăcie 
și nu a vrut niciodată 
să trec prin ce-a trecut ea 
însă ca să nu trec prin asta 
nu mi-a vorbit deschis niciodată 
despre sine și trecut 
m-a traumatizat cu violență 
și instabilitate emoțională
iar eu 
din copila
încălțată în pantofiori albi cu panglică
cu pălărie roșie dantelată
și burta plină de dulciuri și apă minerală
m-am transformat într-un adult care plânge dimineața. 

iubito, ești o stafi – 
dă –
te-aș mânca toată 
dar dumnezeul tău nu permite 
iubirile de același gen 
e păcat că trebuiesc 
exorcizată
lovită
scuipată 
răstignită 
cu o coroană de spini
și atunci ce folos mai ai din mine dacă-s 
putredă. 

ca să urci în grădina edenului trebuie să fii singură 
sunt oameni și bestii care se vor uita la tine 
șopârle și șerpi la picioarele tale goale 
sunt flori cărări un soare dogoritor 
care te îndeamnă să te așezi pe băncuțele din stânci
dar fii atentă! aceste băncuțe nu duc nicăieri 
lăcățele mâzgâlite cu inițiale 
două trei patru nume și niciunul singur 
uită-te dar nu te opri să vrei și tu
dacă te stabilești nu mai poți urca 
nu mai poți ști și-o să mori de curiozitate 
pe drum sunt oameni cu două fețe și limbi tăiate 
toți au aceeași culoare a pielii 
albă–galbenă–roșie–neagră 
sunt cupluri ce se iubesc 
și oameni care se mângâie singuri pe ei 
în timp ce citesc 
să nu te oprești lena să nu te oprești
să urci și să gâfâi și să arzi pielea spatelui 
nu te teme să vorbești să întrebi să răspunzi 
dar nu te opri
nu te teme să te uiți la oameni în ochi 
și să le zâmbești sincer 
dar nu te opri
aleargă în ploaie și vânt aleargă
Grădini miraculoase Flori nemaivăzute 
Turnuri îndesate Suflete pierdute 
toate astea ți-e dat să le vezi 
să le atingi să miroși dar nu mușca

aleile cutreieră în lung și lat 
uimește-te și caută să vezi ușa sacră 
îngrădit/ă stă arhitectul cu chip de femeie și bărbat 
fler de copil/ă într-o lumină caldă 
dar lena nu uita de tata care te așteaptă jos
fugi după el fugi 
grăbită nici nu mai observa cum calci pe-o coadă 
ce te mușcă 
du-te-n mă-ta n-are timp de tine 
ușa se închide fără zgomot 
nu te opri la privirile bărbaților 
și ale femeilor frumoase nu te opri la tunuri 
și la îmbrățișări la colțuri 
tata tata tata să-l aduci pe tata cu tine
nu întoarce capul niciodată înapoi 
vei împietri
dar în locul scărilor 
cazi în prăpastie și nici măcar nu țipi și nici nu te mai temi
burta mare a tatei pe care n-o puteai cuprinde 
cu mânuțele tale din copilărie
ți-a ținut pernă de aterizare
săracul tata 
aproape i-ai făcut o gaură în burtă
— tata te doare? 
îl durea mai tare dacă nu mai veneai înapoi 
râde el plângând 

nu-mi place aluatul fără umplutură 
rod brânza de vacă 
precum rodeam spatele mamei de murdărie 
un spate neted și mare 
un spate care ar omorî o orătanie 
dacă ar cădea peste Ea 
nu-mi place aluatul fără umplutură
nu îmi place mușcatul buzelor 
deși mi le mușc 
nu îmi place rosul unghiilor 
deși mi le rod 
nu-mi place să am slăbiciuni față de tine 
deși am 
nu-mi place să mi se șoptească în ureche 
că nu sunt ruptă din soare 
deși nu sunt
afecțiunea este o haimana care nu mă lasă să-mi văd liniștită de drum. 

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Articole similare

Cimitirul – Francisc Baja

Cimitirul – Francisc Baja

Poeme – Lucian Brad

Poeme – Lucian Brad

Proză scurtă – Iulia David

Proză scurtă – Iulia David

Poem – Florentina Gavrilă

Poem – Florentina Gavrilă

Cel mai recent număr:

numar litere sidebar