Poeme – Diana Gabriela Hrapciuc

Poeme – Diana Gabriela Hrapciuc

albastru de murano

dacă guma de mestecat mi se lipește de stomac
o pastă colorată ajunge să-mi provoace hemoragii interne în ochii bunicii
de când eram mică
și
nu aveam voie să mănânc ceva dulce înainte de masă

avertismente repetate nu îmi liniștesc valurile intestinale
avertismente asupra deciziilor personale
nu îmi pot genera vindecare

când îmi țin respirația nu întreabă nimeni de câte ori am murit
câte morminte am construit

cu sulița moralității pescarii îmi prind tot heleșteul
ca să supraviețuiască am nevoie
de apă
din lacrimile ciugulite
ca un furaj
nu pot să mențin viu interiorul subacvatic
dacă peștii se mânâncă între ei
din sicriele lor construiesc forme de relief

la ce îmi mai trebuie ora de geografie
când înăuntrul meu zace un ocean
al cărui trident nu-mi aparține
cu sulița moralității coordonează pescarii
prada din mine

Am avut oare un moment de ruptură în camera identității mele// unde fiecare intervenție a săpat mai adânc până s-a format o prăpastie// sau din clipa în care am pășit pe lume// am deschis o ușă// prin al cărui vizor m-au urmărit spectatorii întregii lumi – oare așa
m-ai văzut și tu pe mine?
recuperez ambarcațiunile
de când te-am cunoscut pe tine

tu malul apei mele
formezi valuri pentru
navigarea marinarilor

liniile siluetei tale
alcătuiesc corăbii
salvându-mă de la naufragiere

dacă guma de mestecat mi se lipește de stomac și rămâne
printre intestine
atunci și din tot ce am consumat noi doi
vor rămâne relicve
pentru arheologii de la autopsie

va fi găsită iubirea noastră
dacă îți fur un sărut
și îl țin ca suvenir în mine?

maria z

mi-am pierdut furnizorul când așteptam
medicamente mi-a prescris în loc
visuri și a
plecat

după ce le-am așternut pe hârtie
aveam să le ard viețile să fie
cu mine până ajung
bătrână

ce poate să fie
mai frumos
decât

deschiderea albumului cu fotografii,
lăsarea lacrimilor să
crească ca o
barbă

apariția fiecărui fir de
păr alb născut
din câte o
amintire

cu trecerea anilor bagajul
crește cât un
dromader

și odată cu venirea în egipt turiștii se fotografiază
pe al tău spate deghizați în toți doctorii care
te-au diagnosticat greșit de
cocoașă

când tu doar ai lăsat clipele să treacă și cu urmele lor
dai naștere unui drum atât de deșirat
pe trup încât cicatricele nu te
pot cuprinde în
întregime

flămând după aduceri aminte
începe războiul dintre
Uroborus și
mundan

șarpele înghite coada
dezbracă solzii
tu

nu poți să năpârlești trecutul din bătălia
înfrântă rămân amintiri
estompate

evoci istoria prin
curbura de pe
spate

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Articole similare

Poeme – Mara Cioroianu

Poeme – Mara Cioroianu

Poeme – Georgiana Bădescu

Poeme – Georgiana Bădescu

Poeme – Teona Galgoțiu

Poeme – Teona Galgoțiu

Poeme – Rebeca Oanță

Poeme – Rebeca Oanță

Cel mai recent număr:

numar litere sidebar