Poeme – Georgiana Bădescu

Poeme – Georgiana Bădescu

4. instantanee din 27 și 28 octombrie

ieri a plecat acasă cu trenul de 7:45
dar înainte mi-a umplut sticla de zizin cu apă de la robinet ca nu cumva să stau așa

mă cunoaște
și știe că nu m-aș ridica din carapacea mea de fâș adidas pe frigul ăsta
doar pentru o gură de apă

mușchiul erector spinal îl folosesc numai și numai pentru cofeină
fiindcă e reciprocă treaba și îmi șterge geamurile când îmi deschide ochii deși e 4 după-amiaza
mama-mi zice că face rău când mă sună
eu îi răspund în timp ce beau spunând:
paradoxal am palpitații când știu că nu mai e
paradoxal mi-ai pus trei pachete în pachet
mami

mi-am făcut cafea cu cardamon
și am tușit de la miros
dar am pus scorțișoară de la Mega-ul din colț
să treacă
și plapuma pe mine
să treacă

știu să număr pân’ la șapte-n căni băute, adică 21 de lingurițe pe zi să țină loc de-o mână caldă
pe pieptul meu
pe fruntea mea
în gura mea
dacă aș și fuma, aș muri
de foame

vorbeam cu mine când
////////////////////////////////
auzi apa?
////////////////////////////////
aud apa cum curge în calorifer
cad la picioarele lui și cuprind cu brațele fonta, la urma urmei seamănă cu niște tibii
dar sunt mai tari și mai calde decât corpul uman

m-am scos la plimbare și m-am întors cu o helancă neagră și o cămașă din satin cu nasturi mari pe care am dat doi lei
4 lei în total și două bilete de autobuz
atât a costat zâmbetul meu de azi,
stau îmbrăcată cu ele-n casă
mai iau o gura de cafea
și mă opresc în oglindă să mă examinez
nu știu ce zi e

3. la cafea decidem soarta garsonierei de azi

azi m-ai trezit când mi-ai tras plapuma cu flori pe care ți-a dat-o mama și te-ai îmbrățișat cu ea de parcă eram eu după cele cinci zile în care nu ne-am văzut
m-am lipit cu spatele de-al tău de frig și m-am strâns ca-n uter,
umană mimosa pudica
dar tot mi-au înghețat picioarele
în ultimele 24 de ore au fost 3.109 cazuri noi de COVID-19

mi-a trosnit gâtul
lampa noastră veche are floarea vieții gravată pe ea
e calciu pe pereții galbeni
la geam
avem perdele bej cu girafe și motive de savană
și-o draperie portocalie, și șapte plante pe pervaz
în garsoniera de pe Cernei care a devenit
și cinema, și teatru, și bulevard, și facultate, și studio
68 de decese într-o singură zi

n-au dat drumul la căldură la noi în bloc
așa că ocupam 1/2 din canapeaua extensibilă
și ziua, și noaptea
dormeam gură-n gură
sau ceafă-n ceafă
în trening de fâș negru și șosete peste glezne
le port de șapte zile
trebuia să mergem la Victoria să vedem albastrul lui Kieślowski
trosnește parchetul
și întrerupătorul
e lumina tare în bucătăria mică și mă-nțeapă
avem un geam dublu care odată era alb, acum e scorojit și nu se-nchide bine
mereu se face condens și mucegai
e pus prea sus pentru mine și abia îi trag cloțul
numărul pacienților internați la ATI este de 651

ce ochi grei
urdorile – nisip pe malul pleopei, ustură
pun trei linguri de cafea în ibricul de inox
scrâșnește aprinzătorul ca dinții mei în somnul de
două ore pe noapte
las focul mic
e cel mai mare ochi de la plită
singurul pe care nu-s vase de ieri seară
când la noi pe canapea a rulat The Nightcrawler
e hipnotizant să aștept să dea în clocot
se suspendă activităţile cu publicul în interiorul restaurantelor, barurilor, cafenelelor, cinematografelor şi instituţiilor de spectacole, ca urmare a depăşirii pragului de 1,5 cazuri de COVID-19 la mia de persoane

ce facem azi din garsonieră

2. poem de văzut pe videoproiector

bunica creștea pui în ogradă
și le dădea albastru de metil cu seringa
în ciocul pe care-l deschidea stângaci cu degetele ei prea groase și amorțite
dar blânde
cum ne dădea și nouă lapte cald de la ugerul vacii în cana roșie, ciobită, din tablă emailată
când așteptam la ușa grajdului
printre muște și bălegar
deliciu

ieșeam aplecați pe ușa mică în frig cu mustăți albe și fețele vinete, ne ștergeam cu mâneca
și fugeam bezmetici și scoteam aburi pe gurițele mici
și tata ne lua mâinile-n palmele lui parcă acoperite-n glaspapir
dar calde

mamaie creștea pui
și le dădea pasat să crească buni de carne
cum și nouă ne dădea omletă din șase ouă și caș afumat
mâncam până scrijeleam tigaia
pe care încă o are
și care ne păstrează încă pe noi pe ea
desenele-s cadavre exquisi-ul nostru

mica crește pui
și vrea să-i facă mari
dar mamaia crește puii ca să-i taie
pe noi nu ne-ar tăia mamaia
dar ne taie morbul
rația de timp cu ea
nu te-am mai simțit din martie

1.

stau întinsă și văd împăienjenit grinzile orizontale de polistiren
decor pe tavanul din sufrageria în care obișnuiam să trăim toți cinci
sufrageria în care eu am avut cinci ani și mintea mea nu știa încă s-alerge în timp așa departe
voiam doar să desenez, să fur dulciuri de pe raft și să citesc Dumbrava Minunată, mâzgălită de Aerdna și Tunad

anul ăsta n-am primit cămin la Litere
suntem nonvocaționali și nonexperimentali
ne-au zis pe 15 septembrie să plecăm
e pandemie și nu se fac cazări

m-am întors acasă de o săptămână și mi-am găsit poza de 8 martie în care aveam două cozi, gușă și zambeam tâmp și plin fiindc-aveam să fericesc pe mama
începea deja să-mi fie ceasul lumesc dat peste cap, mă bucuram de vineri pentru sâmbăta în care mergeam la pădure cu pisicile
mi-am găsit
stiloul mov la trei lei cincizeci cu care scriam compuneri pentru Tinere Condeie și teze la română pentru care mi s-a zis că n-am ce căuta la filologie
fișele cu care mă pregăteam pentru olimpiadă
și prima carte de poezie americană luată de la anticariat în prima săptămână de la Litere

dar nu i-am găsit pe mama
sau pe tata
pe Aerdna
pe Tunad
dar acasă mi-i dă aproape și privesc locul gol ca atunci când sting lampadarul să-i pot vedea la locurile lor ca pe bibelourile din vitrină
tati și Tunad la calculator ca băieții sprijiniți pe bancă
mama coace vinetele și-aduce a balerina albastră
Aerdna îmi împletește părul ca pe mielul de pe televizor

de le-ar da oftatul meu continuu suflu și i-ar aduce aici în viața mea de astă-seară
să mâncăm cozonac cald cu lapte și să ascultăm teatru radiofonic pentru copii
aș râde larg cu strungăreața pe care mi-a dat-o tata
m-aș chinui să-i văd prin ochelarii roz rotunzi cu lentile grele și i-aș privi cu strabismul de la mama

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Articole similare

The Gas Station – Cezar Popa

The Gas Station – Cezar Popa

Poeme – Mihók Tamás

Poeme – Mihók Tamás

Poeme – Mara Cioroianu

Poeme – Mara Cioroianu

Poeme – Diana Gabriela Hrapciuc

Poeme – Diana Gabriela Hrapciuc

Cel mai recent număr:

numar litere sidebar