Celule de bază: despre familie și alți demoni

Celule de bază: despre familie și alți demoni

 Structurile familiale se află în strictă corelație cu factorii social-politici dintr-un anume context –  de la această premisă se construiește spectacolul Celule de bază.  Piesa, produsă de Centrul pentru Studierea Modernității și a Lumii Rurale, având conceptul și dramaturgia semnate de Petro Ionescu și Raul Coldea, nu a beneficiat de reprezentații live, din cauza contextului pandemic, dar o versiune înregistrată a ei a avut câteva proiecții online în această toamnă. Spectacolul propune, așadar, o analiză a modului în care anumiți agenți (exteriori) influențează dinamicile din cadrul familiilor. Punctul de plecare l-a constituit un întreg proces de documentare în satele Telciu și Romuli. Rezultatul e unul hibrid, la granița dintre teatru documentar și performance, și investighează atât violența în familie, statutul femeilor, cât și raportul rural-urban.

Spectacolul este construit în jurul unei instalații formate din multiple obiecte, de la materiale de construcții, până la jucării.  De altfel, incipitul este un discurs despre ideea de casă: ni se propune un fel de portret al tranziției românești, prin activarea acelui imaginar cu locuințe „începute, dar neterminate”, „case construite cu bani din Germania și Austria”, care sfârșesc prin a deveni „insule pe care le vizitezi o dată pe an”.  Obiectele variate și așezate aleatoriu reușesc să concentreze și să faciliteze mișcările actorilor (Ioana Chițu, Bianco Erdei, Lucia Mărneanu). Aceștia vor „interpreta” trei povești de viață ale unor locuitori din cele două sate documentate, dar se vor reprezenta și pe ei înșiși, prin expunerea unor experiențe personale. Astfel, spațiul construit și mișcările actorilor devin expresia cea mai concretă a subiectului abordat, care permite și chestionarea unor teme adiacente. Poveștile de familie fac loc și problematizărilor despre violența domestică, despre conflictul dintre generații, chiar și despre accesul la educație. Mișcările și improvizațiile actorilor produc o delocalizare, în sensul în care spațiul devine și el fluid. Rezultă un fel de angrenaj în care fiecare obiect în sine devine, așa cum spune la un moment dat un actor, „un spațiu cu multe straturi”. 

 Pe de o parte, spectacolul reușește să ofere o panoramă a unor contexte generale prin focusarea asupra unor povești „excepționale”.  Se propun experiențele a două femei: una victimă a violenței domestice, care dă dovadă de o extraordinară capacitate de anduranță și una care sfidează propriul „sistem” familial (cu precădere, autoritatea tatălui), nu-și pierde ambiția pentru a avea acces la educație și ajunge, în final, moașă, dar și a unui bărbat, care asistă, neputincios, la degradarea și îmbolnăvirea părinților, după o relație toxică în familie. Deși întâmplările și experiențele transgresează mai multe epoci și mai multe generații (demonstrând astfel, că violența este un fenomen absolut naturalizat în toate mediile), se oferă și o radiografie a României din comunism până în prezent. De exemplu, într-una din povești, instabilitatea și „haosul” social care survine odată cu momentul ’89, devine vizibil imediat și cu efecte dezastruoase în mediul familial (părinți care își pierd locurile de muncă, migrația înapoi la sat etc.). În acest mod, spectacolul subliniază ideea că istoria „oficială” nu poate fi înțeleasă, interpretată fără accesul la memoria personală, care, în mod evident, poate oferi o privire mai complexă și nuanțată.

Pe de altă parte, deși poveștile documentate și selectate  sunt puternic „ancorate” local, spectacolul reușește să anuleze granițele rural-urban. De multe ori aceste limite sunt interpuse fără a fi investigate neapărat interdependențele și modurile variate în care se întâlnesc cele două „spațialități” în memoriile personale ale celor mai mulți dintre noi. În acest sens, metafora rețelei pare simptomatică pentru întreg spectacolul, datorită faptului că toate elementele și poveștile personajelor sunt interconectate și se influențează reciproc. La fel ca obiectele din instalație, și experiențele, fragmentele de memorie ajung să fie „deteritorializate” pentru a oferi o privire de ansamblu asupra „mecanismelor” social-istorice care influențează decisiv atât dinamicile familiale, cât și dinamicile spațiale. Mai ales că, la nivel vizual, în varianta live a spectacolului, toate lucrurile și persoanele ar fi vizibile din orice unghi, pe tot parcursul performance-ului, iar spectatorul ar avea posibilitatea de a se deplasa și de urmări din diferite perspective.

Poveștile personale ale actorilor evocă atât existența structurilor rurale în propriile istorii familiale, cât mai ales modul artificial de a privi satul ca loc de tranzit sau ca loc idealizat. Or, unul din cele mai mari merite ale spectacolului este că reușește să  ofere o perspectivă nuanțată asupra ruralului, fără a exotiza spațiul sau experiențele de viață ale „personajelor”, ba mai mult, fără a-l disocia de ideea de modernitate urbană.

Astfel, prin explorarea și exploatarea amintirilor, spectacolul are ca miză  chestionarea mecanismelor personale și sociale care determină structurile familiale. Alături de memoria personală (a persoanelor intervievate în cadrul documentării și a actorilor), se sondează și în memoria colectivă pentru a se evidenția intersecțiile și interconexiunile dintre percepțiile asupra ideii de familie, de violență, de rural și de urban.


CELULE DE BAZĂ

Concept și dramaturgie: Petro Ionescu și Raul Coldea

Cu: Ioana Chițu, Bianco Erdei, Lucia Mărneanu

Scenografia: Hermina Csala

Muzica: Adrian Cimpoeșu / Văzduh

Costume: Lanelka 

Produs de Centrul pentru Studierea Modernității și a Lumii Rurale și co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional și Primăria Telciu

Andreea Mîrț

Studentă la Facultatea de Litere. Interesată de literatura română contemporană, postmodernism și film.

Articole similare

Post-Punk Country Jazz

Post-Punk Country Jazz

Daunele unei codependențe inconsecvente

Daunele unei codependențe inconsecvente

Top 10 spectacole de teatru din 2020

Top 10 spectacole de teatru din 2020

Cele mai bune cărți de istorie, critică și teorie literară ale anului 2020

Cele mai bune cărți de istorie, critică și teorie literară ale anului 2020

Cel mai recent număr:

numar litere sidebar