Atelierul de poezie queer Art200 (I)

Atelierul de poezie queer Art200 (I)

Prima ediție a festivalului de film queer ART200 a avut loc între 26 și 31 octombrie, în format hibrid, majoritatea evenimentelor fiind însă online. Printre inițiativele conexe proiecțiilor de film, s-a întâmplat și atelierul de poezie queer, pentru care s-au înscris 27 de persoane din toată țara, fiind selectate 12: Mara Cioroianu (București), Vlad Laurențiu Moț (Timișoara), Maria Martelli (Hunedoara), Sia Piperea (București), Mișa Dragomir (București), Eva-Maria Luca (Cluj), Emilia Mardare (Bacău), Oana Ciobanu (Galați/Cluj), Denisa Avram (București), Oana Maria Arhip (Iași), Alexandra Zavelea (București) și Sânziana Șendroiu (Câmpulung Muscel).

Pe parcursul a cinci zile, participantx și-au petrecut diminețile dicutând și scriind, alături de trainerx Nicoleta Onofrei, Flavius Sindie, Ileana Negrea, Tudor Pop, Laura Sandu și organizatoarea atelierului, Teona Galgoțiu.

În aceste două articole din revista Echinox vor apărea doar 9 dintre cei 12 participantx. Poeziile Mișei Dragomir, Siei Piperea și Sânzianei Șendroiu pot fi citite aici.

Puteți urmări lectura online de la sfârșitul atelierului aici.


  1. Oana Ciobanu

Fără Privilegiu

Mie nimeni nu mi-a spus când eram mică că pot deveni orice-mi doresc
ca băiatului de lângă mine care urma să-mi valideze întreaga existență.

Mi-aș fi dorit să nu mă mai întorc
Mi-aș fi dorit să nu mai scriu
Mi-aș fi dorit să fi avut ocazia să plâng pentru tot
Mi-aș fi dorit să fi putut păstra toate astea pentru mine.
Mi-aș fi dorit ca mâine dimineață să te trezești și să ieși afară fără privilegiu.

  1. Denisa Avram

Prânz în familie

Mi-a spus mama că nu-i ok
Să mănânci gem de piersici cu salată de vinete.
E o combinaţie scârboasă
și nu se pretează să aduci în discuție
asemenea asocieri degenerate la prânz.
Poți să le mănânci pe cont propriu,
Dar nu pe aceeași felie de pâine.
Imposibil să-ți placă așa ceva,
Vrei doar să fii specială.
De ce?
Când pentru asta există variante mai simple:
Scot o lingură din salata boeuf și mi-o înfig în
ochi. Acum sunt unicul pirat din familie
rawr XD

  1. Oana Arhip

Am cumpărat o camașă;

Mărimea 42, bărbătească, atârnă pe mine
Ca zăpada suflată de vântul verii.

Îmi imaginez că e a ta.
nu,
Că a fost a ta,
Și ea a dat-o, nu-i plăcea culoarea.
Îmi imaginez că are miros
Îmi imaginez că are voce
O purtai la mare.
Cu sirena
Tu nu te înecai, o țineai de mănă.
Am 2 picioare
Dar unul e membru fantomă, celălalt
Coada instabilă. cum anume aș putea
să mă ridic, să merg, să alerg
dacă nu le recunosc în oglindă?

  1. Vlad-Laurențiu Moț

dumnezeu 2.0

La 12 ani mi-am pierdut cel mai mare sistem de apărare inventat,
Atunci Dumnezeu a părăsit realitatea.
Era frig și mirosea a ciumă,
Eram singur și miroseam a irelevanță.
Mama încă se ruga pe scaunul mucegăit cu o pată neagră pe față,
Bunicii îi absorbeau esența cărțile de rugăciune creștine capitaliste,
Plângeam la gândul că El a devenit el și fericirea mea avea tulburare depresivă majoră
Căci nu mai credea că există pluralism și veghe, ci știa că e singură și fragilă,
Și tinerețea mea s-a scufundat în independență teoretică,
Și teoreticul a devenit practicul,
Iar practicul mă înghițea ca un piton infinit,
Și nu a terminat –
Și nu a terminat –
Și și-ul care mă lega de El a dispărut într-o amintire obscură.
Așa am devenit singur.

  1. Alexandra Zavelea

III

Mă inciți.
Îmi inciți corpul.
Tot.
Apoi mă faci vie.
Mă faci să uit de tot și toate.
Mă ajuți să scap din propria mea strânsoare.
Apoi se naște o furtună.
O furtună care stagnează odată cu plecarea ta.
Interiorul e prea puternic.
Inima pulsează,
vrea să evadeze,
să ajungă la tine.
Tot sângele accelerează.
Când ajunge la inimă se oprește.
Nu știe ce să facă.
E frustrat.
Inima e prea plină pentru a-i acorda importanță.
Plină de sânge,
inima explodează.
Se împrăștie peste tot.
Speră ca măcar o bucățică din ea să ajungă la tine.
Și moare.

  1. Mara Cioroianu

I.
vorbesc când n-ascult corpuri

tac când aud spinările altora.

nu-mi scot obscenul. am nevoie de el
îmi atârnă colți de vergeturi
și le sunt recunoscătoare.
port traiectorii fugitive
dar o părere sexuală m-a făcut să le cred monument
nici măcar nu sunt sarcastică
plasticul crocant al rinoplastiei îmi dă o anume aură de figurație
dintr-un film cu adolescenți

relația mea cu corpul meu este că-l țin doar pentru mine și d-asta ei mă cred egoistă. și sunt pe bună dreptate

sunt egoistă cu partidele-n trei
cu fainoșagul din țigări
sunt egoistă cu limbajul licențios
cu deja vu-ul dintr-un petrom
sunt egoistă cu istoria și fisele din aparat
cu muștele ce ling geamul și după se lipesc de mine

sunt egoistă cu statuile zvelte
cu selfie-urile și brațele goale dintr-o poză anuală

sunt egoistă cu cei nefericiți
cu paranoia mea
cu imunitatea mea
cu dinții șterși părul neepilat cojile de nucă claustrarea vibrațiile monotone plumbuita letiția.

sunt egoistă cu ce-i al meu.

Ilustrație © Yanna Zosmer via Art200

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Articole similare

„Crima perfectă” – Emilia Toma

„Crima perfectă” – Emilia Toma

„Duminică” – Cezar Popa

„Duminică” – Cezar Popa

Tompa Andrea – „Casa călăului” (fragment)

Tompa Andrea – „Casa călăului” (fragment)

Dan-Bogdan Popescu – Poeme

Dan-Bogdan Popescu – Poeme

1 Comment

Comments are closed.