Atelierul de poezie queer Art200 (II)

Atelierul de poezie queer Art200 (II)

Prima ediție a festivalului de film queer ART200 a avut loc între 26 și 31 octombrie, în format hibrid, majoritatea evenimentelor fiind însă online. Printre inițiativele conexe proiecțiilor de film, s-a întâmplat și atelierul de poezie queer, pentru care s-au înscris 27 de persoane din toată țara, fiind selectate 12: Mara Cioroianu (București), Vlad Laurențiu Moț (Timișoara), Maria Martelli (Hunedoara), Sia Piperea (București), Mișa Dragomir (București), Eva-Maria Luca (Cluj), Emilia Mardare (Bacău), Oana Ciobanu (Galați/Cluj), Denisa Avram (București), Oana Maria Arhip (Iași), Alexandra Zavelea (București) și Sânziana Șendroiu (Câmpulung Muscel).

Pe parcursul a cinci zile, participantx și-au petrecut diminețile dicutând și scriind, alături de trainerx Nicoleta Onofrei, Flavius Sindie, Ileana Negrea, Tudor Pop, Laura Sandu și organizatoarea atelierului, Teona Galgoțiu.

În aceste două articole din revista Echinox vor apărea doar 9 dintre cei 12 participantx. Poeziile Mișei Dragomir, Siei Piperea și Sânzianei Șendroiu pot fi citite aici.

Puteți urmări lectura online de la sfârșitul atelierului aici.

Puteți citi prima parte a selecției aici.


  1. Maria Martelli

Greșeala

A avea capacitatea de a da viață. A avea presupusa capacitate de a da viață. De când am aflat de această capacitate, mi-a fost frică. Frică de a da viață. Din greșeală. Mai ales din greșeală, fără să vreau. Ca și cum viața plutește în aer, și dacă nu ești atentă, te-mpiedici și ea și intrat în tine. Vorbește cu gura închisă, dacă poți. Mergi cu atenție, să nu calci pe bec. Altfel viața își face loc în tine. Nu e viața ta, dar nici chiar a altcuiva. Viața se hrănește cu tine. Viața are nevoie de corpul tău. De uterul tău, de bătăile inimii tale, de tot ce mănânci tu. Viața îți consumă toate vitaminele. Viața îți ocupă timpul, îți lărgește pielea, îți modifică viața. Viața nu se oprește când nu mai are nevoie de tine. Viața are nevoie de tine toată viața ta.

Mi-a fost frică și n-am înțeles de ce e atât de ușor să greșești. Greșeala e tot timpul după colț. Odată ce ai intrat în camera în care încap Vieți, greșeala poate intra pe geam. Poate să se strecoare pe sub ușă. Poate că n-ai fost atentă, poate că ai zis, pășește înăuntru și ai sperat să plece la timp. Poate ți s-a zis: stau doar un pic, nu-ți face griji.

Camera conține ecoul greșelii.

Mi-a fost frică și n-am înțeles de ce e atât de greu să îndrepți greșeala. Să zici, te rog pleacă acum. Să zici, doar am uitat geamul deschis. Să zici, nu am vrut asta. Să zici, nu vreau asta. Să chemi pe cineva, să-i spui să scoată afară Viața, căci Viața nu vrea să plece. Pe cine să chemi? Cine să vină și să-ți zică: liniștește-te, va fi bine? Știi doar numere de telefon care vor zice: trebuie programare. Numere care vor zice: e vina ta.

Mi-a fost frică și n-am înțeles de ce ei zic că e greșit să îndrepți greșeala. Greșeala trebuie dusă până la capăt. E dreptul greșelii să existe. Orice greșeală, odată întâmplată, trebuie să îți ia toată viața și doar apoi să moară, când nu vei mai fi. Așa e ordinea vieții.

În țara mea greșeala se poate îndrepta. Dacă ai bani. Dacă ai unde. Dacă te descurci. Dacă știi pe cine să suni.
Nu peste tot greșeala se poate îndrepta. Nu la orice spital. Nu în orice oraș. Nu în orice județ. Nu în orice țară.
Ai grijă pe unde calci.
Ai grijă cu ce capacități te naști.
Dacă din viață ieși viață ce poate da viață, ai grijă.

Nu e vina ta.

  1. Emilia Mardare

Pentru tine

corpul meu nu este pentru tine
când ne ținem de mână pot simți doar dragoste
ochii mei sunt legați
de sârma cu care îmi tai părul

corpul meu nu este pentru tine
sunt dualitate
am tatuat în piept
alb – negru
doi

și atunci cine sunt?
sunt lupta a tot ce a respirat în mine
sunt un tablou frumos pictat din urme de bocanci pe trotuar
sunt capul rupt al unei păpuși dintr-un sertar
sunt o oglindă spartă lângă pumnul unui bărbat isteric

nu văd gen, gen – eu, geneza
ochii mei sunt deschiși
corpul meu nu este împărțit
în toate cutiile societății
create
pentru tine.

  1. Eva-Maria Luca

Gândul de seară

Nu mai pot sta într-un loc.
Sunt
relativ o fraieră.

Și oricât de timid ar fi un om,
Poate va realiza că modul meu dubios de a mă exprima este
și el
un mod valid.

I’ve got emotions,
and they’re valid.

Vreau să îi vorbesc.
Încerc să par rece.
//Mi se clatină picioarele când mă gândesc la cuvinte emoționale.
//Am emoții.
//Am sentimente puternice.
Mi se lovesc de splină acum,
că nu-mi pot explica durerea din ultimele două zile altfel.

Doar că toate dematerialitățile astea nu sunt
palpabile
și încerc să le înțeleg,
încerc să le raționalizez,
încerc să gândesc
“cum să le exprim?”,
cum să îi vină mai ușor,
niciodată mie.

E imposibil mie să îmi fie ușor cu…
sentimentele.

Prima oară a fost ușor,
după șase luni în care a tot trebuit s-o văd pe //.
Iar acum, sunt patru luni în care
ne vedem rar.

Eu parcă mă ascund, deși nu vreau.
Îmi pun capul în pământ, deși vreau s-o privesc.
Vreau să-i zic ceva și tac.

Bat caii potcoavele de câmpia suflului meu: vibrează fiecare îmbucătură de aer pe care o iau în plămâni, când îi simt prezența.

In any way.
O pot simți, nu doar când e

lângă mine.

Asta nu pot explica.
Nici nu vreau.
Nici de ce.
Nu vreau să știu nimic,

chit că mă simt ca un cercetător pe
propriul cord deschis.
Poate pe
creier, că
acela e tot ceea ce putem cuprinde
cu absolut tot ce percepem și raționalizăm realitatea în
//imaginar,
funcții,
albsolut orice.

O simt în creier?
Poate pe fibre?

Secreții de serotonină?
Ajutor?!

//nu mă salva, totuși.
Îmi place aici.
Îmi place să-mi pici
Cu tronc.

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Articole similare

Feruginos – Silviu Borș

Feruginos – Silviu Borș

Poeme Gabriela Vieru

Poeme Gabriela Vieru

Poeme – Maria Rotaru

Poeme – Maria Rotaru

Tortul – Proză de Cristina Chira

Tortul – Proză de Cristina Chira