DIMITRIS LYACOS

DIMITRIS LYACOS

Poena Damni

Z213: EXIT

(fragmente)
Tr. Victor Ivanovici

numele acelea și așa m-au
găsit. Și când m-au adus acolo am rămas câtva timp
până m-au luat și m-au dus în altă parte era o clădire cu
patru pavilioane curți și încăperi largi ceilalți erau și ei tot
acolo patru pavilioane separate unul de altul nu prea
aproape de mare. Și mâncam uneori toți laolaltă în mijloc
era un trunchi cu crengile tăiate și deasupra o
deschizătură ca să iasă fumul, cenușă pe jos pete negre
și cenușă. Iar din porii pereților picura apă și uneori
puteai cere voie să urci la etaj să vezi pe vreun altul și
când alteori seara era vreo pană de curent noi stăteam
tăcuți pe întuneric dar pavilioanele ce nu
comunicau între ele trei patru cinci dintre noi țineam unii
la alții dar cei mai mulți eram sortiți morții cândva cu toții
și eu cu ei și-atuncea câți aveau credință strigau iar alții
nu dreptul acesta îl aveam și în pavilioanele acelea să fi
fost ca la vreo mie de inși și zilnic venea unul de la
comenduire cu o listă și se oprea în prag chiar la intrare
în ușa cea mare de la intrare stătea și-i striga să iasă îi
scotea afară și-atunci îi luau de acolo iar înăuntru
rămâneau zece cinșpe depindea de secție și-i duceau și-
i țineau într-o încăpere specială din ajun de cu seară iar
a doua zi disdedimineață veneau să-i ia și la ceasul
acela îi auzeam intrând și chemându-i pe nume și-auzi-i
atunci cum își luau rămas bun de la toți eram vreo două
mii. Și-și luau rămas bun eu cu ceilalți și-auzi-i cum ne
strigau rămâneți cu bine iar strigătele de rămas bun
vuiau jur-împrejur în tot cuprinsul. Pe urmă ieșeau și-i
urcau într-un camion și plecau pe din dos acolo era
marea și-ntr-acolo îi duceau. Și numai ce ieșeau, auzi-i
atunci cum strigau oamenii iar de acolo cu camionul pe
din dos nu era prea departe până la mare era în partea
din dos unde se săpau gropile iar valurile ajungeau
uneori până la ele și tot orașul se trezea de vuietul acela.
Și-i descărcau în gropi. Asta îmi vine cel mai des în
minte. Auzi-i strigând pâna la ieșirea din oraș acolo unde
era zidul și cu toții își dădeau seama. Iar unii se și
apropiau de gropi și-apoi se îndepărtau și nu era nimic
ascuns era la picioarele noastre dar nimeni. Aproape un
oraș întreg. Și-acel moment de nedescris când coborând
pe la miezul nopții am văzut cum îi duceau în camionul
acela acolo jos lângă mare.

Dacă pe undceva se putea doar pe-acolo pe unde îmi spusese
el era cu putință pe coridorul acela care dă în spatele zidului la
postul de gardă părăsit și prin tunelul ce trăbate muntele. Căci
toate celelalte drumuri erau păzite să nu poată trece nimeni.
Sus toate becurile erau sparte mai puțin unul în fund. ȘI
luminatorul acela o gaură în beznă. Pe acolo se iese din oraș,
iar trecerea se tot îngustează, urci, deodată auzi zburătăcit de
aripi. Și mai auzi ca și cum ar curge un râu pe dedesubt. Peste
puțin zărești capătul, lumină, urci copaci, burniță, frunze moarte
la picioarele tale. Glasuri și pași se aropie apoi se depărtează.
Pe urmă iarăși cobori cât poți de iute, ca să ajungi până nu se
crapă de ziuă. Mâine or să moară și alții. Iar unii din ei au să știe
de tine. Noapte tăiată în două de dâra galbenă ce-o
traversează. Și-ți mai spusese să aștepți momentul când vor
sosi ca atunci e mai ușor să ieși. Că-i aduceau și-i împărțeau pe
două coloane – două coloane ce se amestecau într-olaltă din
pricină că-i tot mânau înainte. Și mulți cădeau în mare iar alții se
prăbușeau și ceilalți călcau peste ei. Iar eu așa cum îmi
spusese el mi-am îmbrăcat crucea și am trecut pe lângă turn și
am ieșit în drumul ce ducea la gară. De unde se putea pleca.
Dacă luai un tren de acolo. Însă eu m-am așezat să-mi trag
sufletul că mă durea tot trupul.
[…]

Dimitris Lyacos este autorul trilogiei Poena Damni (Z213: EXIT, With The People
From The Bridge, The First Death)
. Până în prezent tradusă în douăzeci de limbi,
trilogia este una dintre cele mai apreciate și mai bine vândute opere ale poeziei
europene contemporane. Poena Damni s-a dezvoltat ca o lucrare în curs de-a
lungul a treizeci de ani, cu ediții și extrase ulterioare care apar în reviste din
întreaga lume, precum și în dialog cu o gamă diversă de proiecte surori pe care
le-a inspirat. Renumită pentru combinarea, într-o formă care sfidează genul, teme
din tradiția literară cu elemente din ritual, religie, filozofie și antropologie, trilogia
reexaminează narațiunile mari în contextul unora dintre motivele de durată ale
canonului occidental. Dimitris Lyacos a fost menționat drept candidat la Premiul
Nobel pentru literatură.


Dimitris Lyacos is the author of the Poena Damni trilogy (Z213: EXIT, With The
People From The Bridge, The First Death)
. So far translated into twenty
languages, the trilogy is one of the most widely acclaimed and best-selling works
of contemporary European poetry. Poena Damni developed as a work in progress
over the course of thirty years with subsequent editions and excerpts appearing in
journals around the world, as well as in dialogue with a diverse range of sister
projects it inspired. Renowned for combining, in a genre-defying form, themes
from literary tradition with elements from ritual, religion, philosophy and
anthropology, the trilogy reexamines grand narratives in the context of some of the
enduring motifs of the Western Canon. Dimitris Lyacos has been mentioned as a
candidate for the Nobel Prize in Literature.

Victor Ivanovici (n. 1947, Tulcea, România) este absolvent al Facultăţii de
Limbi Romanice, Clasice şi Orientale din cadrul Universităţii din Bucureşti;
specializare postuniversitară la Universitatea din Málaga (Spania); doctorat la
Universitatea din Cluj (România), cu o teză despre opera lui Gabriel García
Márquez (1993). Din 1985 locuieşte şi lucrează în Grecia. În 2003 a ocupat prin
concurs postul de profesor de Literatură Hispanică la Facultatea de Filosofie a
Universităţii din Salonic. Actualmente are gradul de profesor emerit. Victor
Ivanovici este un redutabil autor de cărţi de eseuri şi studii de hispanistică,
românistică, neoelenistică, literatură comparată şi teoria traducerii. Lucrările sale
sunt deopotrivă scrise în română, greacă, spaniolă şi franceză. De asemenea,
Victor Ivanovici a semnat numeroase traduceri. Amintim doar: Odysseas Elytis (în
română şi spaniolă); Octavio Paz (în română şi greacă); Paul Celan – poemele
româneşti (în greacă şi spaniolă); Gellu Naum (în greacă şi spaniolă); Nichita
Stănescu (în greacă); Ion Vianu (în spaniolă); Norman Manea (în greacă și
spaniolă). Bibliografie selectivă: Triptic neoelenic. Cavafis, Seferis, Sikelianós (în
greacă), Atena, Hexantas, 1979; Formă şi deschidere (în română), Bucureşti,
Eminescu, 1980 (Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1981); El mundo de la
nueva narrativa hispanoamericana 
(în spaniolă), Quito, Casa de la Cultura
Ecuatoriana, 1998; Gabriel García Márquez y su Reino de Macondo (în spaniolă),
Madrid, Sial, 2008 (Premiul Internațional Sial, pentru eseu), Un caftan pentru Don
Quijote 
(în română), București, Ideea Europeană, 2011; La casa del Poeta, volum
colectiv (studii și eseuri despre poezia lui Omar Lara, în spaniolă), Puebla (Mexic),
2011.

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Articole similare

Elena Simion – Poeme

Elena Simion – Poeme

Briseis Stan – Poeme

Briseis Stan – Poeme

Ferencz-Nagy Zoltán – Versei

Ferencz-Nagy Zoltán – Versei

Carina Drăgoi – Poeme

Carina Drăgoi – Poeme