
Flash review – Simona Goșu, Fragil
Sub umbrela vulnerabilității
Într-un an ce s-a dovedit a fi mai degrabă sărăcăcios pentru literatura română contemporană, volumul de debut al Simonei Goșu vine ca o oază într-un deșert mai mult sau mai puțin nemilos. Proaspăt apărut la editura Polirom în colecția EGO.PROZĂ, Fragil surprinde anumite aspecte ale realității pe cât de vechi în aparență, pe atât de actuale pentru societatea zilelor noastre.
Volumul este unul ușor de citit, lucru datorat în principal simplității discursului narativ, astfel încât lectura pare să curgă de la sine. Deși strânse împreună sub umbrela vulnerabilității, nu există, totuși, nici măcar două povestiri la fel: fiecare dimensiune socială accesată e puțin diferită, la fel cum temele abordate de Simona Goșu sunt și ele variate, prezentate fiind adesea realizată din multiple unghiuri. Pot fi identificate, de pildă, fețe diferite ale tramei maternității atât în „Un miros dulce” (unde avem povestea femeii care își dorea un copil pentru a fi în rând cu lumea, dar, odată ce are ocazia de a adopta un bebeluș, realizează că nu se identifică cu noul rol), cât și în „Neliniști” (al cărei subiect principial rămâne neputința unei proaspete mame de a-și alăpta noul născut). Se mai poate remarca, apoi, prezența unor perspective antitetice (cum se întâmplă, spre exemplu, în „Lumină”), care tratează diferențele dintre inocența copilăriei și grijile bătrâneții.
La o privire de ansamblu, Fragil se individualizează de alte volume de proză scurtă nu
doar prin dramatismul celor relatate, ci și prin eleganța limbajului care înfășoară acțiunea într-un oarecare văl de subtilitate.
Ema Aniței