Interviuri

Independent în pandemie: Teatrul de Artă/ Reactor de creație și experiment

Răzvan Rocaș12 februarie 2021

Anul 2020 a reprezentat un an greu pentru mediul independent din cauza pandemiei, demonstrând slăbiciunile și hibele de care suferă acest sector lăsat, de cele mai multe ori, în voia sorții, fără să beneficieze de finanțări solide, ba chiar uneori neexistând niciun fel de ajutor financiar. Pentru a înțelege mai bine ce a însemnat anul pandemiei, dar și care vor fi urmările lui în anul ce tocmai a început, am inițiat o serie de discuții cu mai multe spații independente din întreaga țară. În acest prim articol, teatrele vizate sunt Teatrul de Artă din București și Reactor de creație și experiment din Cluj-Napoca. Cei doi reprezentanți care au acceptat să răspundă întrebărilor sunt Irina Ionescu Homoriceanu, din cadrul echipei de comunicare a Teatrului de Artă, respectiv Doru Taloș, coordonator general și actor al Reactorului.

Din punctul de vedere al producției de spectacole, 2020 a însemnat anul cu cel mai mic număr de spectacole lansate de la Revoluție încoace. Irina compară teatrul cu motorul unei mașini, care nu poate funcționa doar la turații mici, ci trebuie date și turații mari, de forță. În ceea ce privește activitatea Teatrului de Artă, ea consideră funcționarea spațiului la ralanti în mod special, cu toate că au găsit o turație potrivită pentru a scoate și două premiere, un lucru, de altfel, încurajator pentru un an teatral ca cel precedent.

În martie 2020, toată activitatea spațiului s-a oprit complet. Din acel moment, au încetat încasările și au început să se adune datoriile. Din cauză că statul român nu a venit cu niciun ajutor concret pentru spațiile independente, Teatrul de Artă a fost la un pas să își piardă sediul – după câteva luni de inactivitate, s-au văzut nevoiți să adune 3000 de euro în câteva zile, pentru plata chiriei, altminteri riscau evacuarea –, dar s-au găsit mai multe persoane care să le sară în ajutor. A existat o campanie de susținere a Teatrului de Artă, iar sprijinul publicului a fost crucial în păstrarea spațiul actual. Astfel că teatrul independent ține să le mulțumească acestora pentru că i-a salvat.

Vorbind de spectatori, Irina ne mai spune că aceștia își doresc mai mult ca oricând să iasă din casă și să interacționeze. În perioadele în care teatrele s-au redeschis, Teatrul de Artă s-a bucurat de săli pline deoarece oamenii au mers atât pentru ei, cât și pentru a susține mișcarea independentă. 

În ceea ce privește 2021, principalul plan îl reprezintă supraviețuirea. Iar cuvântul cheie este adaptabilitatea, fiind vorba despre un spațiu, un mediu și de oameni creativi. În ciuda dificultăților pe care le impun aceste vremuri, vor continua să producă spectacole, astfel încât speră că anul acesta va fi unul al premierelor. 

De la începutul pandemiei, sectorul independent a fost lovit crunt și în mod repetat de restricții, fără să beneficieze, în schimb, de vreun sprijin. Se așteaptă în continuare ajutorul din partea statului, căruia, după spusele Irinei, sectorul independent nu i-a adus decât beneficii. Aceasta numește sprijinul care ar trebui acordat ca un drept al independenților și o obligație a aparatului de stat. Din pricina restricțiilor care vizează accesul limitat al spectatorilor în sala de spectacol – care nu poate depăși 30% din capacitatea totală –, am întrebat-o pe Irina cât de fezabil ar fi pentru Teatrul de Artă să se redeschidă publicului. Din punct de vedere financiar, ea consideră că este mai rău decât dacă ar fi închise. Când vânzările sunt reduse până la pragul de 30%, această mutare devine, în mod evident, nefezabilă. Exclusiv teatrele care au avut înainte de pandemie un profit de peste 70% ar putea funcționa cu această restricție, însă e greu, dacă nu imposibil, de identificat o astfel de instituție din țară care să fi avut un astfel de profit net din teatru. Ba mai mult, statul român se joacă alba-neagra cu aceste deschideri care vin la pachet cu restricții, astfel încât să scape de responsabilitatea șomajului tehnic și a îndemnizațiilor pentru artiști pe durata perioadelor în care oferă posibilitatea funcționării iluzorii cu pragul de 30, 40 sau 33,3%

Din cauza situației actuale, multe spectacole s-au mutat în online, atât sub formă de transmisii live, de înregistrări, ori chiar producții gândite exclusiv pentru acest mediu. Am vrut să știu dacă aceste soluții ar putea rămâne viabile și pe termen mediu și lung. Într-adevăr, mutarea în spațiul virtual a ajutat la depășirea distanțării, în viitor rămânând la fel de benefic pentru cei care nu se vor putea prezenta fizic la un eveniment, astfel încât să devină o soluție. Însă, în același timp, s-au modificat complet parametrii de funcționare: conectarea la scenă și la emoția care se creează în jurul spectacolelor, respetiv la rumoarea premergătoare premierelor. Tocmai de aceea, teatrul se face pe scenă, cu spectatorii în sală, aceasta fiind singura cale prin care se poate lega fluxul de energie între actori și public. Pandemia a fost un indicator bun în legătură cu anchilozarea de care suferă sistemul teatral autohton, iar acesta poate fi momentul în care se poate dezghioca. Ar putea reprezenta, totodată, momentul schimbării, pentru că citez: schimbarea vine din noi și cu noi. 

În ceea ce privește Reactorul, 2020 a însemnat un an bun din punctul de vedere al producției de spectacole, au avut parte de întâlniri importante și, în ciuda faptului că nu toate spectacolele au putut ajunge la public, s-au bucurat că au putut lucra în condiții relativ normale, iar echipa nu a avut de suferit din cauza îmbolnăvirii vreunui membru. Cu toate că la începutul pandemiei se gândeau că vor fi nevoiți să își mute programele de rezidență în online, primele relaxări au fost anunțate la momentul potrivit, astfel încât au putut fi organizate la Cluj, lucru benefic, în mod deosebit, pentru cei care au beneficiat de pe urma rezidențelor. Mai apoi, două producții au fost convertite mediului online, un alt aspect care a fost util moralului echipei, nevoiți să stea aproape în totalitate în casă. 

Cea mai grea încercare pentru spațiul clujean a fost suspendarea evenimentelor cu public, a evenimentelor private și a festivalurilor, ceea ce a dus la un dezechilibru financiar pentru toate proiectele lor, conducând mai apoi la refacerea tuturor calculelor și fiind, de altfel, un proces dificil. Mai departe, suspendarea finanțărilor pe plan local în prima fază a pandemiei a reprezentat o altă lovitură în ceea ce privește predictibilitatea financiară. În cadrul proiectelor Reactor, mai zice Doru, sunt asumate o serie de activități și de rezultate, astfel încât reconfigurarea programului în repetate rânduri a reprezentat o provocare. Nu în ultimul rând, echipa a fost și ea afectată din cauza nesiguranței care s-a instalat la nivel general, o chestiune care a lăsat urme în toată lumea.

În ceea ce privește spectatorii, Doru spune că spațiul a simțit un interes ridicat pentru activitatea lor din partea întregii comunități, o parte însemnată din public interesându-se dacă poate ajuta și în ce fel o poate face. În plus, echipa s-a străduit să mențină un dialog constant cu spectatorii, astfel încât aceștia să știe că Reactorul este pe poziții și că nu se dă bătut. 

Pentru 2021 există un plan precis care ar putea suferi mici ajustări, dar care este adaptat contextului actual, astfel încât se simt pregătiți și nu percep o situația care să-i poată lua prin surprindere. Există proiecte pentru spațiul public, dorindu-și să lucreze în mod special în sistem intern, bazat pe cadre de laborator, rezidență și cercetare. De asemenea, Doru speră că vor putea reveni cu o nouă stagiune și la Zalău (*un proiect constituit în parteneriat cu Muzeul Județean de Istorie și Artă din oraș). Anul acesta vor fi mai puține premiere, încercând să se reia producțiile de anul trecut.

Doru consideră că pandemia a conturat încă o dată fragilitatea sectorului independent și importanța dezvoltării unor sisteme coerente de finanțare. A recunoscut că există, într-adevăr, un dialog în această privință, fără să existe și siguranța unor rezultate ulterioare, momentan dorindu-și doar ca situația să nu se înrăutățească. Vorbind din punct de vedere financiar, organizarea spectacolelor exclusiv din vânzarea de bilete nu era sustenabilă nici înainte de pandemie, acum fiind în discuție pierderi mari suferite de independeți. Se dorește o revenire cât mai rapidă în sala de spectacol, astfel încât actorii să poată juca pe scenă, pentru că întâlnirea cu publicul este vitală în a da sens proiectelor pe care le demarează Reactorul. Există o mare probabilitate în ceea ce privește nevoia de a găsi un nou sistem de programare prin care să se diminueze pierderile, respectiv să se reducă efortul depus de echipă. Se vor căuta finanțări dedicate stagiunii, așa încât să se poată ajungă cât mai des la public. Cu toate că deschiderea spațiului, cu limita de 30% din locurile totale, nu este fezabilă în acest moment, ea este necesară.

În ceea ce privește mutarea teatrului în mediul online, Doru consideră că pentru vizibilitatea producțiilor la nivelul publicului de specialitate, este foartă utilă filmarea spectacolelor și distribuirea lor în mediul virtual, doar că acestea trebuie filmate la o calitate foarte bună. Există posibilitatea ca Reactorul să păstreze această opțiune pe termen lung. Pot exista, totodată, unele evenimente care să fie concepute pentru online și care pot strânge și fideliza un public în această direcție. Dar una peste alta, teatrul nu se poate muta în online. E altceva.