Să privim Pământul în flăcări

Să privim Pământul în flăcări

Goat Girl, On All Fours, 2021, Rough Trade.

Goat Girl sunt o trupă post-punk promițătoare din sudul Londrei, formată din trei femei și o persoană non-binară. Pe albumul lor de debut, mesajul politic era cât se poate de straightforward (au semnat cu Rough Trade exact a doua zi după Brexit – parcă e scris în destinul lor să lupte cu status quo-ul, în special cu conservatorii britanici). Acum, pe cel de-al doilea album, problemele nu sunt adresate în mod neapărat direct, ci prin mici povești din viața de zi cu zi, de multe ori anecdotice. Și chiar dacă titlul albumului sugerează exact opusul, mesajele transmise sunt și de data aceasta subversive, anticapitaliste și ecologice. 

Diferența față de primul album, care a fost mai raw & guitary, se vede și în migrarea către o zonă mai electronică & experimentală. Synthurile, multiplele voci care, folosite împreună, dau un efect feeric și stilul uneori distorsionat, alteori riguros îmi amintesc de Warpaint. 

Prima piesă, Pest, este despre criza climatică. Ideea a pornit de la o furtună de zăpadă din Londra, care a pătruns și în studioul lor și pe care presa britanică a numit-o The Beast from the East. Aproape ca și cum esticii au cauzat-o. Ori, spune solista, cei care au provocat cu adevărat această criză sunt mai degrabă din Vest (de bună seamă). Peste chitară intervin la mijlocul piesei arpegii caleidoscopice de synth, care nu încetează până la final. Și bine fac.

Dacă nu vrei să ai același refren pe repeat în cap zile la rând, nu asculta Badibaba – o piesă de altfel pesimistă, lucru rar întâlnit în cazul pieselor catchy. E despre cum preferăm, ca societate, să ne prefacem că totul e în regulă, când evident nu e. Preferăm să privim la lumea care arde, literalmente, fără să facem ceva ca să schimbăm asta. Pe Jazz in the Supermarket regăsim un experiment bizaro-vesel care bate în funk, cu o explozie de instrumente care își văd fiecare de treaba lor, în timp ce vocile se armonizează fără să spună cuvinte. Pe final, însă, atmosfera optimistă se transformă în una grea, apăsătoare.

Once Again e printre highlights, pentru mine. Citisem că primul titlu al piesei a fost Reggae Ghost, pentru că ar suna ca un tren al fantomelor. Basul conduce o bună bucată din piesă, amintind, într-adevăr, de un tren. Apoi, versurile They used to call my name But now it’s not the same repetate over & over au un ecou ciudat, aproape suprarealist. După jumătatea piesei, basul devine mai timid, dar explodează ritmurile psihedelice de chitară și synth-urile, totul progresând către ceva hipnotic. La final, rămâi cu impresia că tocmai ai fost bântuit pe bune, timp de patru minute. În cel mai bun mod posibil.

Rosey Jones, care cântă la tobe în formație și este non-binary, povestește în P.T.S. Tea o experiență traumatică. Un nene de pe feribot a vărsat ceai fierbinte pe Rosey, după care pur și simplu s-a holbat puțin și a plecat, ignorând complet faptul că a rănit pe cineva. Rosey Jones a suferit arsuri suficient de grave încât să nu se poată mișca timp de două săptămâni și să trebuiască să anuleze toate concertele rămase din turneul formației. PTSD from a hot cup of tea / Chug, chug, chug along on the ferry / Dumb man wouldn’t even look back at me, me. Chiar dacă persoanele non-binare nu sunt încă recunoscute în mod oficial în Marea Britanie și o mare parte a populației este transfobă, Rosey nu vrea și nu trebuie să își justifice identitatea în fața nimănui. There’s something in your eyes / They’re looking for the prize, that’s not me / Don’t look there now / Don’t burn me later.

La mijlocul materialului, avem o perlă pop care imită parcă o piesă house generică. Este vorba de primul single lansat, Sad Cowboy. Când am auzit-o pentru prima dată, m-am temut că tot albumul va fi în zona asta. Mă bucur că m-am înșelat. Nu e o piesă rea, dar nu m-a impresionat nici când a ieșit, nici acum, având întregul context al albumului.

Dezastrul ecologic pe care îl trăim revine în The Crack, o piesa care aduce a garage rock, în care oamenii văd salvarea exclusiv într-o nouă casă, Pământul fiind deja distrus. The people made their way to space / The people made their way away.  Cu siguranță, printre cele mai bune momente de pe album.

Nu de puține ori, apar momente sau melodii care trădează un optimism aparent. Este și cazul piesei Closing In, unde synth-ul sună ca o… bomboană. Însă piesa vorbește, de fapt, despre o anxietate profundă. Acest sentiment e continuat imediat de Anxiety Feels, o piesă dreamy pe care se vorbește onest, simplu și direct despre lupta cu anxietatea și medicația. They Bite on You e o piesă despre experiența solistei, Lottie, de când a avut scabie, experiență care a făcut-o să se gândească la alte lucruri care mușcă dintr-o persoană, metaforic. All the shouts, all the grinding you down / Make you feel the worth’s not allowed. De la Bang, mi-aș fi dorit puțin mai mult BANG!, e de fapt o piesă dreamy, cu chitări fuzzy și synthuri.

Bang!-ul apare, în schimb, pe piesa imediat următoare, Where Do We Go From Here?, care are pe refren un vibe de 90s shoegaze. Pe strofe vorbește, conform lui Lottie, despre disecția primului ministru, Boris Johnson. Ha! Ultima melodie, A-men, e o baladă pop, acompaniată în prim-plan de bongos și acorduri de chitare progresive. La un moment dat, apar și sunete de vioară care ajută la conturarea atmosferei calme. Ni se dă puțină speranță, chiar dacă înconjurată tot de tristețe. Îmi plac și versurile care încheie, practic, albumul: Have I gone too far? / The words don’t come true/ Those things, a lie / Bless God, He tries.

Chiar dacă are aproape o oră (54 minute) și e destul de experimental, On All Fours este un album ușor de ascultat. Nu m-a impresionat de la prima audiție, însă cu cât m-am expus mai mult la el, cu atât am descoperit noi lucruri care îmi plac enorm și care mă fac să-mi doresc să îl ascult din nou. It’s a grower.

Anda Roșu

Absolventă a FSPAC UBB, secția Publicitate, marketer digital, mare iubitoare de muzică.

Articole similare

Dincolo de merii înfloriți

Dincolo de merii înfloriți

O legendă arthuriană pentru o lume fără cavaleri

O legendă arthuriană pentru o lume fără cavaleri

Despre o întreagă generație a navetiștilor în postcomunism

Despre o întreagă generație a navetiștilor în postcomunism

Mizerabilism și sentimentalism

Mizerabilism și sentimentalism