Cronici | Muzică

The Absolute Pinnacle of British Zoomer Music

Anda Roșu19 februarie 2021

Black Country, New Road, For the First Time, 2021, Ninja Tune.

La doi ani lungi de la lansarea primului single, Black Country, New Road debutează cu un album care debordează de creativitate, sinceritate și referințe din pop culture. Nu este ușor de digerat. Muzica lor poate părea enervantă, prea afectată, prea self aware, însă avem de-a face cu șapte zoomeri imposibil de trecut cu vederea, în ciuda aparențelor understated, care se autointitulează ironic fie the world’s second-best Slint tribute act, fie următorii Arcade Fire.

Ca album de debut, este atipic din mai multe puncte de vedere. În primul rând, are doar șase piese, dintre care patru au fost single-uri, dintre care două au suferit schimbări majore față de variantele lor inițiale. Apoi, este lansat la Ninja Tune – un label cunoscut, cu care semnează, în general, artiști care fac muzică electronică și foarte diferiți de BC,NR. Iar, în al treilea rând, nu-ți permite, ca ascultător, să încadrezi formația într-un singur gen muzical, poți auzi free jazz și pop în decurs de câteva secunde. Practic, o formație care își asumă o mulțime de riscuri încă de la început.

În 2019, când s-au regrupat ca Black Country, New Road (întregul line-up a făcut înainte parte dintr-o altă formație), au plecat în primul turneu. Turneul a dus la formarea unui fan base foarte loial și entuziast, deși până la finalul lui 2019 BC,NR nu aveau decât două single-uri lansate: Sunglasses și Athens, France. De altfel, exact aceste două melodii sunt acum subiectul unor polemici interminabile în rândul fanilor. Mulți dintre ei sunt nemulțumiți de modificările care le-au fost aduse în variantele de pe album. Variantele single aveau, într-adevăr, o energie indisciplinată, anxioasă și nu atât de șlefuită. Variantele noi – mai liniștite, melancolice și cu versuri mai puțin șocante – sunt totuși mai potrivite în contextul întregului album. 

Experiența ascultării albumului e cât se poate de imersivă: fiecare sunet este curat ca lacrima, fiecare instrument poate fi distins chiar și când muzica se vrea a fi noise. Poate nu toată lumea gustă genul ăsta de producție muzicală, însă, în contextul în care vorbim de șapte oameni care fac muzică deodată și totul în rest este haos, versurile fiind fie recitate cu patos, fie răcnite, precizia asta permite melodiilor să se lipească de ascultător.

Albumul începe în forță cu Instrumental, în aparență o improvizație bezmetică ce combină elemente din jazz, post-rock și klezmer (muzica tradițională a muzicienilor evrei nomazi). Se acumulează o tensiune care culminează la finalul piesei cu o improvizație la saxofon, pe o bază de tobe și chitări nervoase.

Tensiunea și frustrarea sunt verbalizate pe Athens, France, într-o continuare firească, de Isaac Wood, solistul formației. Nu mai avem sunetele de orgasm de pe varianta single, care nu aveau cum să nu te facă să te simți inconfortabil (și captivat). Se pierde puțin din intensitate, însă se compensează cu melancolie. Lipsesc și versurile care, în franchețea lor, puteau părea misogine: „She flies to Paris, France I come down in her childhood bed/ She tries to fuck me, I pretend that I’m asleep instead/ She loves pop culture, she has ‘thank u, next’ stuck in her head” a devenit pe album „She flies to Paris, France I come down in her childhood bed/ And write the words I’ll one day wish that I had never said/ Now all that I became must die before the forum thread”. Răspunsul la întrebarea de ce au modificat versurile piesei se găsește în piesă și este complet asumat. 

Science Fair sună ca ceva ce ar putea la fel de bine să fie pe un album Swans. Ne e prezentat un individ cinic, pesimist și pe alocuri delirant. Ritmul înnebunitor, saxofonul și vioara dezordonate, împreună cu vocea tremurândă a lui Isaac, ajută la conturarea unei atmosfere uneasy. Simți că ești martor la o criză psihotică. „Okay, today, I hide away/ But tomorrow, I take the reins/ Still living with my mother/ As I move from one micro-influencer to another/ References, references, references”. E greu de crezut că autorii unei asemenea piese sunt atât de tineri.

Cea mai cunoscută melodie, Sunglasses, este și cea mai disputată acum în noua variantă. A fost cenzurată pe alocuri, și i-a fost adăugat un intro frumos la chitară, ajungând astfel la o durată de aproape 10 minute. A rămas foarte personală, epică și la fel de impresionantă. Felul în care instrumentele urmează la milimetru ceea ce Isaac narează e, fără dubiu, extraordinar. Practic, avem un imn al unor generații peste generații de bărbați. Vechea poveste: antipatia și bătălia egourilor dintre tatăl de fată și iubit, în care iubitul nu e de fapt foarte diferit de tatăl de fată. „I become her father/ And complain of mediocre theatre in the daytime/ And ice in single malt whiskey at night/ Of rising skirt hems and lowering IQs/ And things just aren’t built like they used to be/ The absolute pinnacle of British engineering”. Găsim orice ne dorim în piesa asta, în ordinea apariției: Danish crime drama, NutriBullet, The Fonz, Richard Hell, Scott Walker, Kanye, Sertraline, Bedales, Shellac nails.

Track X e cea mai vulnerabilă și soft de pe album. Dacă nu te-ai convins până în acest punct, aici devine foarte clar că Black Country, New Road pot să o ia în n direcții de acum înainte, că au foarte multe de oferit industriei actuale, chiar dacă muzica de chitară nu e cea mai pe val în momentul ăsta. E o baladă heartwarming în care Isaac mărturisește naiv „I told you I loved you in front of black midi”, black midi fiind o formație cu care BC,NR sunt foarte apropiați.

Sfârșind albumul în mod poate prea abrupt, Opus alternează între momente de durere incredibilă și energie, reintroducând, tot într-un mod ciclic, influențele puternice de klezmer și jazz din intro. E petrecerea de la sfârșitul lumii. „And now еverybody’s coming up/ What we built must fall to the rising flamеs”. Sau, probabil, formația își ia adio de la această primă etapă a devenirii lor.

Chiar dacă e abia februarie, sunt convinsă că vom regăsi For the First Time pe locurile fruntașe în toate topurile importante ale albumelor anului 2021. Nu în fiecare an apare o formație așa, parcă de nicăieri, cu un material atât de creativ și original cap-coadă. Deci cred că în viitor vor ajunge pe niște culmi. Eu de-abia aștept să văd ce mai urmează din partea acestei găști de tineri hipertalentați!