Una-alta

Una-alta

Revenirea Svetlanei Cârstean cu recentul volum Sînt alta (Nemira, 2021) nu aduce surprize de mare anvergură – nici la nivelul tematicii, nici la cel al stilisticii. La șase ani după Gravitație (Trei, 2015), respectiv cinci după colaborarea cu poeta suedeză Athena Farrokhzad din Trado (Nemira, 2016), scrisul autoarei nu pare că a depășit spațiul confortabil al minimalismului intimist. Ceea ce nu e neapărat rău. La urma urmei, cartea își face treaba: într-un stil curat și îngrijit, în fraze simple și citabile („E ceva fals în lupta asta / E ceva fals în această-ncleștare / E ceva de film prost în scena asta / în care întind mîinile spre gîtul tău”), fără vreo paradă de formulări sofisticate, Sînt alta propune o veritabilă poetică a destăinuirii: „susțin / cultiv / această nenecesară sinceritate // încurajez / această sinceritate / inutilă”. Evident, nu vorbim despre o destăinuire în sensul deplin al cuvântului: autoarea știe că în orice poezie scrisă bine contează ceea ce rămâne nespus. Așadar, volumul spune destule încât cititorul să își facă o idee clară despre fondul tematic (alienare identitară post-rimbaudiană, sfârșitul unei relații, raportul cu trecutul familial și istoric), dar știe și când să se oprească sau când să obscurizeze sensul. Vocea poetică inserează elipse strategice (cine este prezența masculină? este oare vorba despre o fostă relație „transnațională”, la distanță? de unde referințele la Tel Aviv sau la spațiul nordic?), umplându-le cu secvențe simbolice („Cu mama mea în vis. Perdelele sînt trase. Nu știu dacă e / lumină afară. Fac pe mine în pat”).

Un volum biografic cuminte și cu nuanțe neoexpresioniste nu avea cum să dea greș: el umple cu religiozitate orizontul de așteptare din poezia contemporană din România. De fapt, nu îi depășește nicio clipă conturul. Și probabil tocmai de aici vine impresia fadă pe care acesta o lasă în urma lecturii. Nu că sentimentele de inadecvare și înstrăinare nu ar fi profunde și universal valabile; nu că unele versuri nu ar arăta bine în descrieri de poze pline de schepsis pe social media – însă lipsa oricăror riscuri ajunge să plictisească, discursul fiind, în cele din urmă, diluat și plat.

Mihnea Bâlici

Student la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca. Scrie poezie și a fost publicat în câteva reviste și antologii (Poesis international, Subcapitol, Scena9, Familia, Conta etc.). Publică cronică literară și în Observator cultural și Vatra.

Articole similare

Flash review – Individualism corporal

Flash review – Individualism corporal

Flash review – Simona Goșu, Fragil

Flash review – Simona Goșu, Fragil

The Absolute Pinnacle of British Zoomer Music

The Absolute Pinnacle of British Zoomer Music

Vântul, duhul, suflarea

Vântul, duhul, suflarea