
Independent în pandemie: BIS Teatru
Anul 2020 a reprezentat un an greu pentru mediul independent din cauza pandemiei, demonstrând slăbiciunile și hibele de care suferă acest sector lăsat, de cele mai multe ori, în voia sorții, fără să beneficieze de finanțări solide, ba chiar uneori neexistând niciun fel de ajutor financiar. Pentru a înțelege mai bine ce a însemnat anul pandemiei, dar și care vor fi urmările lui în anul ce tocmai a început, am inițiat o serie de discuții cu mai multe spații independente din întreaga țară. În acest material am discutat cu Bogdan Sărătean, regizor și fondator al spațiului independent BIS Teatru din Sibiu.
În mod paradoxal, 2020 a fost pentru BIS Teatru cel mai productiv an. S-au putut prezenta publicului cu 6 premiere, dintre care 5 au fost în fața spectatorilor și încă una online. O cifră considerabilă pentru orice teatru, în mod special pentru unul independent. Avantajul pe care l-au avut sibienii a fost faptul că au dispus de un spațiu în aer liber – Grădina Bis – astfel că din 15 iunie au fost permise spectacolele în spațiile libere, pentru ca ei să și scoată în 26 iunie o premieră, Povestea Poveștilor, o adaptare după Ion Creangă. Pentru început, au permis accesul a doar 12 spectatori, pentru a se putea obișnui cu normele sanitare impuse. Apoi, progesiv, numărul lor a mai crescut. De altfel, Bogdan îi numește martori pentru că, după cum o zice chiar el, era ciudat să continuăm să îi numim spectatori. Erau martori, martori tăcuți, tocmai pentru că modul de a reacționa al acestora se schimbă odată ce poartă masca pe față. Le consideră vremuri stranii, de care s-au bucurat însă acționând în loc să se lamenteze.

Acesta consideră că vremurile grele urmează să vină abia acum, în 2021. Prin luna octombrie a anului trecut au ajuns să fie vizitați și păziți de jandarmi la fiecare reprezentație, dar le-au explicat că publicul lor este unul civilizat, că masca este obligatorie și că ar fi un gest anormal ca aceștia să îi verifice pe spectatori în timpul spectacolului propriu-zis. Au înțeles și s-au conformat situației, păzind spațiul de afară, peste drum de grădină. În 2020 au simțit că este de datoria lor să joace, să fie aproape de public, astfel că erau dispuși să rămâne pe poziții pentru a vedea dacă arta asta a teatrului are vreun sens în vremuri pandemice. Riscurile pe care și le-au asumat au demonstrat că totul a fost bine pus la punct, în cele 4 luni de spectacole în aer liber nefiind confirmat niciun caz de infectare în interiorul echipei sau a apropiaților. Doar frigul și codul roșu din Sibiu i-au făcut să se retragă, dar și așa au reușit să lanseze o producție exclusiv pentru mediul online (Mutat de la noi). Dar Bogdan crede că abia anul acesta vor veni vremurile mai dificle pentru că la finalul anului trecut au tras linie și au conchis că nu e sustenabilă o stagiune doar din banii de bilete, din donații sau din proiectele subfinanțate. Astfel că, dacă nu vor reuși să atragă un sprijin financiar pentru Grădina Bis din partea autorităților locale, din partea celor naționale sau din partea altor entități, le va fi imposibil să repete o nouă stagiune de vară.
În tot acest timp, de la autorități se aud discursuri despre scheme de ajutor și de moduri prin care sectorul independent să fie salvat. În primul rând, acesta crede că cei din conducere nu ar trebui să le pună bețe în roate. Mai apoi, să fie încurajați cei care au continuat să își deruleze activitatea anul trecut. Cu toate acestea, din planurile Ministerului Culturii, festivalurile care au persistat să se desfășoară și în 2020 – BIS Teatru organizează festivalul 25 de ore de teatru non-stop, care a ajuns la ediția a X-a și care și-a schimbat formatul în 25 de zile – nu sunt eligibile pentru finanțări sau ajutoare de stat. Cum e posibilă o astfel de gândire? Cum e posibil să ne limităm în condiții ilogice și absurde, să inventăm registre, condiționări, să umflăm birocrația și promisiunile deșarte? Cum e posibil să nu observi că sistemul scoate sute de actori pe bandă rulantă, din care 3% intră în sistem, iar restul sunt abandonați și desconsiderați? Tocmai de aceea pericolul pericolul de a nu reuși să supraviețuiască nu a dispărut defel.
În ceea ce îi privește pe spectatori, cel mai important lucru e că au participat la spectacolele propuse de spațiul sibian. La unele reprezentații au fost ocupate toate locurile; în schimb, la cele care aveau o componentă mai experimentală, s-au adunat într-un număr mai mic, dar Bogdan spune că acest raport este obișnuit. Există un public fidel și un public fidel plătitor. Încearcă să îi țină aproape și să echilibreze forțele între cele două grupuri.
Cu greu, dacă nu imposibil, ar putea să existe așteptări cu privire la un sprijin serios din partea autorităților de vreme ce încă e în vigoare hotărârea de guvern nr. 856 din 14.10.2020, prin care se impune ca la o incidență a cazurilor de 1,5 la mia de locuitori spectacolele în aer liber să fie interzise, dar la o incidență cuprinsă între 1,5 și 3 sunt permise în interior, cu condiția ca doar o treime din sală să fie ocupată. Astfel că în țara noastră există un fapt unic în lume: la o incidență între 1,5 și 3 la mia de locuitori, spectacolele în aer liber sunt interzise, dar este permisă organizarea lor în interior, cu toate că studiile arată că riscul epidemiologic scade substanțial în exterior. Este un subiect despre care nu s-a vorbit prea mult pentru că în octombrie BIS Teatrul erau singurii care mai jucau spectacolele în aer liber, jucându-se în Grădina Bis inclusiv la minus 6 grade, cu toate locurile ocupate. Din cauza acestei hotărâri de guvern, au fost nevoiți să mute un spectacol pregătit să se joace la Muzeul ASTRA într-o sală de aerobic, cu toate că ar fi dispus de un spațiu suficient de mare pentru a păstra distanțarea. Nici jandarmii n-au întârziat să vină și să îi verifice. Eram acolo, în sala de aerobic cu ferestrele deschise împreună cu invitații noștri de la „Texte bune în locuri nebune” din Cluj. Priveam pe ferestre la parcarea goală și ne minunam cum de nu avem voie să jucăm acolo, afară, în siguranță! Cum de suntem obligați să ne riscăm sănătatea aici? Care e eminența cenușie de la minister/ guvern care a scris o astfel de hotărâre? Și cum de nimeni de acolo NU s-a sesizat asupra aberației ilogice. Ei văd hârtii acolo, nu văd oameni. Pentru ei evenimentele în aer liber sunt concerte cu sute de persoane, eventual cu mici și bere. În limbajul lor nu există termeni precum artă, nișă, exprimare liberă.
Pentru anul în curs, cei de la BIS Teatru așteaptă ca procesul de vaccinare să avanseze, iar bătrânii din azilele din Sibiu să fie imunizați. Odată realizat acest lucru, vor merge către ei cu un spectacol, deoarece consideră că stigmatizarea și însingurarea de care au avut parte până acum e mai gravă decât orice virus. Pentru acest proiect există resurse certe. Un alt proiect pe care îl pun la cale este TEATRUL DE CARTIER, pe care vor să-l organizeze din nou și ale căror activități sunt destinate spațiilor în aer liber, dar pentru care încă nu se știe sigur ce fonduri vor fi. Tot ce pot face acum e să aștepte: coacem, așteptăm, sperăm. Cu răbdare și luciditate. Și cu o pâlpâială anemică de speranță.
Vremurile sunt atipice și dificile pentru toată lumea, iar lamentațiile inutile nu-și au rostul. Odată cu prezența virusului și a incidenței mari este firească și închiderea instituțiilor de spectacol sau restricționarea numărului de spectatori care pot participa – teatrele pot funcționa la doar 30% din capacitatea sălii. Chiar dacă nu e un lucru îmbucurător pentru teatrele de stat să joace doar pentru o treime din spectatori, instituțiile și actorii nu sunt afectați financiar, de vreme ce acestea nu depind de încasări. Altfel stă situația în cazul spațiilor independente care sunt condamnate din cauza numărului și mai redus de bilete pe care le pot vinde, o realitate pe care autoritățile par că refuze s-o înțeleagă de un an. BIS Teatru a încercat să se susțină doar din bilete vândute în condiții de pandemie, ceea ce i-a împins de la spate fiind dragostea pentru ceea ce fac, dar și o anumită responsabilitate față de meserie și față de public. Cu toate acestea, deschiderea spațiului către public respectând restricția de 30% reprezintă un gest falimentar.
Producerea spectacolelor pentru mediul online poate fi o provocare de moment, consideră Bogdan, din care pot să iasă produse artisitce valoroase, cu substanță și mesaj. În ciuda acestui fapt, mai adaugă el, se trece la ridicol în momentul în care se începe contorizarea vizualizărilor, uitându-se că arta teatrului este vie și presupune un schimb de energie între artist și spectator. Pe termen mediu suntem obligați de context să mutăm efortul nostru în mediul online într-o oarecare măsură. Pe termen lung vom rămâne cu Netflix pe online, jinduind după orice spectacol, concert, cu oameni vii, cu respirații.
(sursă foto: Bogdan Sărătean/ BIS Teatru)