O povestire banală într-un roman bun

O povestire banală într-un roman bun

Adrian Schiop publică în 2021 Să ne fie la toți la fel de rău, carte ce conservă reperele spațiale, cartierul Ferentari, prezent și în anteriorul său roman, Soldații. Poveste din Ferentari. Construcția autoficțională se menține, însă, de această dată, garanția autenticiticității e susținută și prin plasarea acțiunii în contextul actual al pandemiei.

Romanul îl are ca narator și ca personaj principal, la fel ca în celelalte texte, pe Adrian Schiop. Scriitorul continuă să creeze în mod voit confuziile de la nivelul instanțelor narative și, astfel, cititorul nu poate delimita clar între personaj – voce narativă – autor. Personajul Adrian Schiop preia elemente din viața autorului Adrian Schiop și și le atribuie în cel mai firesc mod posibil. Chiar de la început, ni se spune că Schiop s-a mutat permanent în Ferentari și că nu mai locuiește în chirie, așa cum făcea atunci când își realiza munca de teren pentru lucrarea de doctorat despre manele. Mai mult, acum a reușit să își cumpere un apartament aici chiar din banii obținuți de pe urma filmului Soldații. Se preiau astfel informații din viața reală a autorului, care sunt atribuitee personajului ce îl reprezintă în lumea ficțională.

Față de romanul anterior, accentul nu mai cade pe descrierea cartierului. Schiop face deja parte din această lume, și-a creat obiceiuri și există persoane din interior cu care întreține relații amicale, precum vânzătoarea de la magazin, doamna Jana. Va insista doar pe relația cu Florin, polițistul cu care Schiop începe o relație. Totuși, Florin nu urmează întocmai tipologia marginalului, așa cum o făcea Alberto în Soldații. El este independent financiar, are un loc de muncă sigur, chiar dacă s-ar poziționa în partea inferioară a ierarhiei poliției. Și relația cu Florin, la fel ca cea cu Alberto, va fi transpusă în termeni de putere, de dominator și dominat, raport în care cei doi oscilează și își schimbă rolurile: deși Schiop spune mereu că dorește să fie cel dominat, el este cel care încheie relația și o face păstrând un ton și o atitudine mai degrabă cinice, în timp ce Florin, cu toate că se afirmă constant drept dominator, va fi prezentat și prin filtrul vulnerabilității copilăriei, cu traumele pe care perioada respectivă i le-a imprimat. Tot în comparație cu Alberto, se poate observa că intensitatea trăirilor scade aici considerabil. Schiop e mult mai cinic și mai distant. Se conturează o poveste de dragoste, însă fără dragoste, care se rezumă doar la relația fizică, la raporturi de putere și, în definitiv, la raportul costuri – beneficii. Atitudinea poate fi pusă pe seama dezamăgirii exprimate de personaj față de dificultatea de a întâlni pe cineva din postura de homosexual. În acest sens, Schiop va critica dur homosexualii neasumați, cărora le respinge orice posibile motive care le-ar putea scuza comportamentul și neasumarea.

Deși intensitatea trăirilor scade în planul relației amoroase, ea se accentuează pe plan personal: „n-am mai putut s-o mint, durea [singurătatea impusă de pandemie] de mă căcam pe mine, ce s-o mai amețești”. Un alt element care ar putea indica această accentuare a durerii ar fi și votca. Berea este acum suplimentată de votcă și pare să amorțească și să reducă intensitatea trăirilor cu care personajul se confruntă: „am mai stat vreo oră [înainte de despărțirea de Florin] să mă anesteziez cu votcă”.

În carte există scurte pasaje autobiografice, marcate ca ieșiri din textul propriu-zis, inclusiv grafic. Aceastea au menirea de a clarifica situația protagonistului întocmai prin invitația pe care naratorul o propune, de a privi spre viața scriitorului Adrian Schiop, cel din realitate. Întreaga structură narativă propusă este conectată cu realitatea care îi rămâne termen de referință. Schiop mizează pe legătura dintre cele două lumi – cea ficțională și cea reală – tocmai pentru a-și asigura credibilitatea. El chiar explică alegerea de a scrie astfel în cadrul podcastului Echinox, autorul mărturisind că aceasta este singura modalitate în care poate să scrie roman.

Dacă până acum efectul de autenticitate și procedeele scriitoricești care îi permit să scrie autoficțiune nu erau abordate în niciun fel, acum discuția despre acest gen literar este plasată direct în textul romanului și e transparent evidențiată dimensiunea morală a unei astfel de scrieri: „așa se face, când scrii despre un om îi dai să citească ce-ai scris despre el, să-l faci complice la treabă, încât să nu-ți mai poată reproșa after că pe aia puteai s-o taci”. Autorul lucrează în acest roman cu covenția la vedere și subliniază artificialitatea produsului literar pe care îl și prezintă spre citire: „dar de la un punct încolo visul plesnea pe la cusături și nu-l mai credeam”.

Din punctul de vedere al structurii, romanul e împărțit în trei părți: MRSK, Să ne fie la toți la fel de rău și Pachka sigaret. Doar prima parte prezintă povestea propriu-zisă dintre personajul principal și Florin, urmând ca cea de a doua să îl găsească pe Schiop întors în sat la părinții lui, mutare pe care decide să o facă din cauza pandemiei și a instalării restricțiilor. Cu toate că planul pe care îl anunță în mai multe rânduri era acela de a exclude personajele feminine din romanele sale, a doua parte a cărții e evident concentrată pe Andreea, vecina sa, pe opiniile și pe povestea ei de viață, care trimit la contextul pandemic. Astfel, și de această dată, intenția de a nu scrie despre personaje feminine eșuează, „Și, deși am zis că vreau un text fără femei, o să încalc din nou programul”. Naratorul oferă chiar și o explicație pentru dorința de a nu scrie despre femei: „Și știu și de ce nu vreau să apară femei în textul ăsta – pentru că există o gelozie ascunsă a gaylor față de femei”.

Pe parcursul celui de al doilea capitol, relația dintre Schiop și Florin nu este complet suspendată, dar e redusă la conversații telefonice sau la cele de pe rețelele de socializare. Ultimul capitol, în schimb, îl readuce pe Schiop în Ferentari, unde cei doi reiau relația. Tot aici apare o foarte consistentă dimensiune metatextuală. Personajul Adrian Schiop, care e prezentat drept scriitor în roman, terminase deja textul despre Florin. Autorul ar vrea să lase impresia că textul despre care se vorbește în această ultimă parte este chiar primul capitol al romanului. Astfel, se conturează din nou intenția de a suprapune realitatea propriu-zisă și lumea ficțională.

Pe lângă trimiterea pe care personajul Adrian Schiop o face la filmul Soldații și la textul omonim al autorului din realitate, el întoarce oglinda de această dată și în interiorul propriului roman, realizând legături intertextuale chiar la nivelul capitolelor. Mai mult, cred că se poate vorbi despre o povestire nu prea reușită, plată, criticată de cei care ar fi urmat să o publice. Criticile îl vizează chiar pe personajul masculin propus, pe Florin, care ar fi prea neinteresant, „omul nu duce un text mare, ci maxim o povestire”. Ironia din spatele procedeului scriitoricesc critică, așadar, chiar dacă indirect, modalitatea de alegere a ceea ce se publică și ceea ce e cenzurat. Soluția pe care Schiop pare să o găsească este întocmai romanul de față: acesta include așa-zisa povestire nereușită de la început, completată, apoi, de câteva reflecții despre pandemie în cel de al doilea capitol și de evidentele artificii narative din final.

Toate acestea par să fi rezolvat problema unui subiect plat. Deși tema este aproape aceeași cu cea din Soldații, romanul Să ne fie la toți la fel de rău câștigă, pe de o parte, prin faptul că acțiunea este situată tot în Ferentari și, pe de altă parte, prin menținerea aceluiași personaj principal. Lumea ficțională creată dobândește, astfel, tot mai multă autonomie, iar poveștii protagonistului i se permite în acest fel să evolueze. Toate acestea sunt completate de intenția voită a scriitorului de a suprapune realitatea cu ficțiunea: autorul își creează un avatar, proiectându-se în lumea ficțională și jucându-se cu propria postură de scriitor.

Adina Luca

(foto: Hi Film Productions)

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Articole similare

Dincolo de merii înfloriți

Dincolo de merii înfloriți

O legendă arthuriană pentru o lume fără cavaleri

O legendă arthuriană pentru o lume fără cavaleri

Despre o întreagă generație a navetiștilor în postcomunism

Despre o întreagă generație a navetiștilor în postcomunism

Mizerabilism și sentimentalism

Mizerabilism și sentimentalism