Înapoi în anii ’90

Înapoi în anii ’90

Tudor Ganea, Cântecul păsării de plajă, Editura Polirom, Iași, 2021.

Noul roman al lui Tudor Ganea propune o reîntoarcere în anii ’90. La fel ca în Cazemata (volumul său de debut), acțiunea se desfășoară în Constanța. Numai că dacă în romanele anterioare autorul înclina spre formula realismului magic, în Cântecul păsării de plajă se mizează pe realism, pe o radiografiere la firul ierbii a violenței și a schimbărilor care se petrec în anii tranziției.

Protagonistul este Ainur, un bărbat cu origini tătare, care a aflat de curând de existența unui „nodul prostatic”. Vestea îl acaparează întru totul și face loc fricii și depresiei. Soția îl părăsește pentru un timp, iar, după ce Ainur se complace timp de două luni în propria singurătate, hotărăște într-o dimineață să facă o baie în mare. Romanul surprinde, pe de o parte, această singură zi din viața personajului. Pe de altă parte, plimbarea până la mare și întâlnirea cu diverși cunoscuți devin pretextul pentru mai multe flashback-uri prin care protagonistul își revizitează propriul traseu pe scara socială. Ni se relatează, așadar, ascensiunea lui Ainur, de la un băiat introvertit, orfan de mamă și mutat cu tatăl său într-un loc de la care nu avea nicio așteptare, până la câștigarea statutului de „gangster” al Cartierului Faleza Nord. Schimbarea poziției sociale—de la un copil fără prieteni, ignorat de tatăl său până la un tânăr mereu însoțit de potențiali martori și spectatori la jocurile de putere din cartier—sunt explicabile prin filtrul psihologic: insecuritatea emoțională a lui Ainur-copilul devine dorința de dominare a celor „slabi” în adolescență și confirmare a puterii la maturitate. În cele din urmă, când timpurile bune apun, protagonistul își alimentează ego-ul și încearcă să depășească presupunea unui cancer prin resuscitarea propriului mit: „În urmă cu douăzeci de ani, toți locuitorii FZN-ului îl priveau ca pe un personaj descins direct din Legendele Olimpului la volanul unui Espero, pe ritmul piesei celor de la Culture Beat. Motorul turat la maxim la mașinii sale, toba găurită, scârțâitul de cauciucuri, claxonul ce puncta saluturi scurte și, mai ales, sistemul audio prin care piesa Mr. Vain devenise imnul FZN-ului câteva veri la rând constituiau semnale sonore prin care Ainur își anunța prezența în cartier” (13).

  Realitatea reușește să fisureze, totuși, această „aură” a trecutului: plimbându-se pe plajă, protagonistul simte că primește semnale și de la un altfel de trecut, mai întunecat, pe care îl credea „rezolvat”, fără posibilitatea de a mai fi resuscitat. Este vorba de o crimă realizată ca act de răzbunare, o crimă de care „tătarul” și prietenii săi se spălaseră pe mâini lăsându-i pe alții să plătească pentru ea, adică pe „șocarici”, acei locuitori ai subsolurilor mizere. Astfel, sordidul prezentului amenințat de boală este acompaniat și de aceste amintiri care îl bântuie. Ainur încearcă să rezolve misterul acelor semnale apelând la prietenii mai vechi: unul îi spune că nu are de ce să se teamă pentru acel trecut îngropat, altul îi reconfirmă vinovăția. Totuși, întâmplarea rămâne acolo, și ca zgomot de fundal, dar și ca realitate.

Simptomatică este imaginea oilor înecate care apare recurent. Tocmai pe asta mizează construcția romanului: pe oferirea unui spațiu mai larg psihologizării, redării stărilor protagonistului și transpunerea acestora prin imagini cât mai plastice. Dacă în Cazemata, de exemplu, autorul excela în construcția dialogurilor (de unde rezultau acele personaje memorabile), în acest roman se mizează mai mult pe atmosferă, pe tensiunile interioare ale personajului Ainur, redate, cel mai adesea, sub forma de climax: „Ainur descoperi în acea vară că de fapt îi plac oamenii. Oamenii care fug. Oamenii care cad. Oamenii cărora le e teamă. Frica oamenilor. Ainur descoperi în acea vară că îi place frica. Frica celorlalți. Așa că începu să lucreze cu frica. Să o planteze. Să o răspândească. Să îi culeagă roadele. La numai 15 ani, Ainur deveni un emisar al fricii. Un mic terorist ce făcea uz de forța explozivă a brațelor sale supradimensionate. Metamorfoza sa se petrecu cu o viteză uluitoare. Cu câteva croșee bine țintite, Ainur își sparse crisalida și își luă zborul prin noua sa viață de polenizator al terorii” (98).

Amintirile lui devin, totodată, un foarte bun pretext pentru o radiografiere a anilor tranziției. Când se mută în cartier cu tatăl său, protagonistul face cunoștință cu sărăcia, iar peisajul sordid de peste tot din jur pare că îl oripilează: „Așadar, oamenii de după perdele mâncau porumbei. După cum arătau, era sigur că îi mănâncă de vii, ca niște sălbatici. Îi zărise bântuind pe străduțele din jurul geamiei, cenușii, întotdeauna singuri, niciodată câte doi sau mai mulți. Majoritatea erau pescari. Când trecea pe lângă ei, simțea în nări mirosul de pește care părea să supureze din ei la fel cum din pereți zemuia igrasia, de parcă un duh al mării strângea ca pe un burete cartierul și oamenii de acolo îi gheara sa puternică” (23). Construcția acestor peisaje capătă uneori nuanțe mizerabiliste, care redau nu atât exoticul, cât pitorescul locului și al personajelor care îl populează. Tocmai de aceea, atenția la limbajul plastic și autenticitatea imaginilor fac din romanul lui Tudor Ganea și o frescă socială.

Apoi, treptat, cu ajutorul prietenului din cartier Doagă, Ainur se aclimatizează: sălbăticia din jur nu se îmblânzește, însă el începe să facă parte din peisaj. Descoperă că întreg cartierul este un teatru de putere, unde nu ar putea supraviețui decât din poziția de dominator. Astfel, terenul de fotbal devine o adevărată scenă pentru această lume a băieților, unde urcarea pe scara ierarhiilor sociale este singurul scop. Conflictele dintre adolescenți au atât valențe sociale, cât și etnice. Grupurile se consolidează în funcție de cartierul pe care îl locuiesc și nu de puține ori cei de „jos” devin ținte aproape gratuite, victime ale unor acte pur demonstrative. Apoi, turcul Belgin, proxenetul, îl „racolează” pe Ainur în primul rând datorită înrudirii etnice, iar mai apoi datorită forței sale. Haosul și sălbăticia acelor ani pare că este transpusă perfect în violența și cruzimea adolescenților.

Întoarcerea  în anii ’90 prin acest filtru al infantilității (care nu e deloc inocentă), face abstracție totală de politic: singurele repere „istorice” fiind campionatul de fotbal din ’94 sau eclipsa din ’99. În mod evident, pentru acești băieți, ingenuitatea nu există: odată ce intră în grup, sunt inițiați la toate nivelurile (social, sexual etc.). Tragicul și sordidul vieții nu sunt conștientizate decât la maturitate, când alți factori și alte nevoi dinamitează prieteniile care păreau indestructibile. Până atunci, în peisaj își fac simțite prezența entuziasmul primelor sticle de Coca-Cola, euforia micilor antreprenori care transformă Satul de vacanță din Mamaia într-un „adevărat Las Vegas în miniatură al oamenilor săraci” (168), curiozitatea în fața celor nou veniți dispuși să își recapete un loc de frunte pe harta ierarhiilor sociale, dar și magnetismul acelor personaje excentrice care par că se suprapun perfect în cotidian.

În roman se regăsesc atât comicul, cât și tragicul, atât lumea „interlopă” a dominatorilor, cât și zona marginală a celor lipsiți de orice șansă. Decorul este ambalat în culorile unui melanj etnic, iar autorul reușește să transpună limbajul și relațiile fiecărui grup în parte. Astfel, pornind la pretextul unei drame personale, Tudor Ganea cartografiază admirabil lumea periferică din anii tranziției, cu toate dinamicile și fracturile ei.

Andreea Mîrț

Fotografie copertă © Vlad Lisovskiy on Unsplash

Andreea Mîrț

Studentă la Facultatea de Litere. Interesată de literatura română contemporană, postmodernism și film.

Articole similare

Dincolo de merii înfloriți

Dincolo de merii înfloriți

O legendă arthuriană pentru o lume fără cavaleri

O legendă arthuriană pentru o lume fără cavaleri

Despre o întreagă generație a navetiștilor în postcomunism

Despre o întreagă generație a navetiștilor în postcomunism

Mizerabilism și sentimentalism

Mizerabilism și sentimentalism

No Comment

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.