Poeme – Alexandru Trifu

Poeme – Alexandru Trifu

titlu01

femeia aia plângea în hohote
nu pleca nu încă
nu știam dacă se merită o reacție
exagerată
m-am holbat ca prostul

într-un film cu loop etern la lumea reală
suntem toți o floare mare portocalie
bujorii se transformă în hălci de carne
ajunse din clipiri pe masa măcelarului
atunci femeia divinizând pata de mucegai
pare să fi avut o motivație serioasă

liniștea dumnezeiască păgânilor
apusul vidat de simbolistica vederii poștale
chiar
își mai trimite cineva așa ceva
din an în paște
iar asta te face să te simți prost
când te gândești la mă-ta căutând pe întuneric
borcanul cu zacuscă

în colțul tavanului
păianjenului îi pare rau de floarea mea

titlu02

așa cum vei rămâne fumător
o viață întreagă
delăsarea e doar fundalul albastru
dintr-un desen din care soarele s-a desprins
și tu te lepezi de tine însuți
de mii de ori
între zăngănit tunet ce-o fi asta

cum să fii așa vioi când
nici exit-ul nu luminează
ești legat imoral doar de un pat plutind
în aval
ninsoarea năzuința și plictisul sunt
mofturi

nu e grav
n-am mai văzut zăpada de ani
și nu știu ce să simt în privința asta
am tupeul de a patina
pe cerul semnalizat roșu pe maps

nu mă prinde nimeni
(de ce dracului nu mă prinde nimeni?)
traficul subeteric se îmbăiază
în reflecția led-urilor
visez o mașină sport și cauciucuri de iarnă
care să nu se spargă în:
• albastru/roșu (iar
s-a schimbat)
• perversități moleculare
• și electroni donați (milă sau zbucium)
în realitate sunt rușinos
iar fulgii din palmă îmi ajung

titlu03

știi e o deosebire între porc și curcan
computere și creștinism
nu e tot una cu
anii lumină între ce vezi și ce ascund sub fermoar
lângă lucruri pe care nu le știu/iubesc
încă
dar e ceva
scrisul frumos nu e mereu de ajuns
uneori trebuie să scapi din prinsoare încheietura
propriei mâini
înainte să ajungi la abator

august sună bine
pentru al n-lea nume aprobat de organele interne
cineva se simte asuprit
când îi schimb iar și iar
numele în combinații de sunete alese relativ
întâmplător
so what
și eu simt multe
curse de formula 1 degete ce pur și simplu
nu se pot abține
întinând pista și sensul de circulație
de la o arteră la o venă la o citoplasmă indignată la un punct
imaterial de fugă
știu că arăt de 15 ani sunt incredibil credul
sa văd verde unde clar bați în retragere
iei curba eterului
greșit

(câteodată scrisul frumos e de ajuns
uit să trag draperiile
și scriu cât de frumos știu eu
cât de frumos pot eu/ar vrea alții să scriu
despre lucruri frumoase și interzise ca tine)

premonetizare

undeva între
consolări echidistante la
capătul firului
suspinele năvăleau în mintea taximetristului
privirea-i perplexă se blocase
în vizor
mi-a părut rău trebuia să întreb dacă roșul e și culoarea lui
preferată
aș fi primit un răspuns scurt
care mi-ar fi liniștit savior complex-ul
niciun băiețel nu știe că odată și odată
va ajunge să conducă atâția oameni către
atâtea destinații
ce se vor sfârșitul drumului
pentru ei
mama va rămâne eterna răsuflare ce aleargă în papuci de casă și
ocazional sparge baloanele nenăscute
bancheta din spate se comprimă
rapid.

evoc cuvintele la coadă
o secundă în plus

titlu06 (woodstock)

în urmă cu 6 ore muream de frig
holbat în sus
“apartamentele nu sunt la fel de confortabile
ca un sălbatic overgrown
peste marcajele de cercetași”
în sufragerie pe
canapeaua pătată cu heliu
consum bruiaj

fibra ruptă
respirație fără drept de apel
în ochiul ciclonului problema e că
nu ești plictisit
te miști fără să vrei gândești fără să simți
(arsev eciv iș)
nume ce întrec infinit în tărie shot-ul dat pe gât la ananghie
dacă nu spuneai nimic am fi continuat să ne vărsăm în aval
să ne plângem de prognoza meteo indignați și triști neștiutori

mă întorc la cabana îngrijită
lângă felii de portocală și cotoaie ciugulite cu dezinteres
între stări de agregare
mai haotice
după 3 pahare de vin
ora 6
x nu știe să distingă nici acum
căldura de năvoade
și brațe ridicându-se din solul cenușiu ca stâlpi electrici
ți-a fost mereu prea frică să-i atingi
cumva fidel codului implantat în tine
n-o să te înțeleg vreodată
mai ai
jumătate din timpul rămas convertit în scârțâit de cedru
folosește-l cumpătat du-te la etaj fie-ți frică de tine
(nu aruncă nimeni chiștocul până dimineață)

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Articole similare

Atelierele de poezie Super9 (II)

Atelierele de poezie Super9 (II)

„Vesileikit” – Cristina Sandu

„Vesileikit” – Cristina Sandu

Atelierele de poezie Super9 (I)

Atelierele de poezie Super9 (I)

„Crima perfectă” – Emilia Toma

„Crima perfectă” – Emilia Toma