Ada Oprișanu: „Prin discuții, interiorizare, exerciții, cunoaștere”

Ada Oprișanu: „Prin discuții, interiorizare, exerciții, cunoaștere”

Sunt studentă în anul 2 la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca. Mă refugiez în scris și în cărți când nu vreau să văd lumea de afară, cu oamenii și realitățile ei apropiate mie (deși nu doar atunci mă refugiez și, în același timp, de multe ori reproduc în scris tot ceea ce văd și simt în exteriorul meu, așa că e exclusă orice distanțare). Sunt la început în ceea ce privește traseul acesta al scrisului (dar și al cititului, aș vrea mai mult timp), încă descopăr, mi se pare uneori că e totul tactil în interiorul cuvintelor, alteori parcă prind din mers câte o boare de sintagme și încerc să mă înfășor în ea.

Despre atelierele de la Echinox aș putea spune că au fost pentru mine una dintre cele mai plăcute experiențe de anul acesta, chiar dacă s-ar zice că printre singurele (restricțiile și pandemia vorbesc de la sine), deci nu aș avea cu ce să compar. Și chiar dacă aș avea, sunt convinsă că părerea mi-ar rămâne aceeași. Nu am pornit cu nicio așteptare și, recunosc, îmi era destul de frică și eram extrem de anxioasă în legătură cu atelierele fizice, unde eram sigură că trebuie să vorbesc, să mă prezint etc. Dar, contrar așteptărilor, toată vulnerabilitatea pe care a trebuit s-o „extrag” din mine ca și cum prin ceea ce ziceam sau scriam străbăteam cu un bisturiu prin interiorul meu, toate acele exerciții – unele mai grele, mai pătrunzătoare, altele ceva mai ușoare, dar parcă la fel de vulnerabil trebuia să fii și în fața lor – au avut cu siguranță un sens și m-au învățat câte ceva. Câte ceva despre scris, despre cei din jurul meu – străini sau nu, dar care dintr-odată au devenit mai puțini străini prin ceea ce simțeau și prin ceea ce gândeau, despre alte cărți, alte tipuri de scriituri, despre cronicile literare, despre om, despre sine.

Sper ca prima ediție să devină alte ediții, pentru că sunt convinsă de faptul că sunt numeroși oameni de la care se poate învăța câte ceva și sunt numeroase lucruri pe care cei care se înscriu la aceste tipuri de ateliere vor să le afle sau ei vor să fie pur și simplu acolo, fiindcă în felul acesta, prin discuții, interiorizare, exerciții, cunoaștere – vor mai ști ceva în plus despre ei, despre ceilalți, despre ce se află în jurul lor și poate n-aveau răgazul să întâlnească în alt context. Eu, de exemplu, am aflat mult mai multe lucruri decât mă așteptam despre cronicile literare și despre teatru. Iar până la aceste ateliere, mi se pare că n-am conștientizat că în teatru există la fel de multă trăire ca în viața reală și că unele aspecte din ceea ce simțim, ceea ce mirosim, ceea ce vedem în sau la ceilalți pot fi și teatru. Mulțumesc!

Ada Oprișanu (participant)

Cover photo: Sebastian Big

Echinox

Echinox este revista de cultură a studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai”. Apare din decembrie 1968.

Articole similare

Drama poetului într-o continuă căutare a sensului

Drama poetului într-o continuă căutare a sensului

Cozy Poethree

Cozy Poethree

Zilele Echinox – Selecție (II)

Zilele Echinox – Selecție (II)

Zilele Echinox – Selecție (I)

Zilele Echinox – Selecție (I)