
Despre adolescență și ratare
Noul roman al lui Andrei Dósa, Multă forță și un dram de gingășie (Polirom, 2021), revizitează, sub pretextul autobiografic, perioada adolescenței, pentru a interoga și a reflecta asupra rătăcirilor și eșecurilor care o definesc.
Dósa reușește să construiască în acest roman un personaj memorabil prin Atti, prietenul ungur din liceu. Acesta devine o figură tutelară a romanului, care încearcă să îl „inițieze” pe narator în ce înseamnă cu adevărat „viața” (mai ales când îi propune ieșiri în legendarul sat Merești, din Harghita, cu adevărat exotic în comparație cu Brașovul cel de toate zilele). O fire vitală, violentă, cu principii clare, care nu acceptă compromisuri (mai ales în ceea ce privește relația cu românii), Atti se situează la polul opus fază de naratorul detașat, plictisit și fără vlagă. Tocmai de aceea, manifestă asupra sa o fascinație magnetizantă. Romanul urmărește traseul celor doi, modul în care se construiesc prieteniile în adolescență, dinamicile și evoluția lor, ca în cele din urmă să expună degradarea acestei relații. Totodată, acest personaj îi oferă un bun prilej vocii naratoriale pentru a focaliza asupra interacțiunilor interetnice și de a interoga modul în care funcționează ideologiile extremiste, cu forța lor manipulatoare asupra adolescenților.
Ca în Ierbar (primul roman al lui Andrei Dósa), fragmentarismul, amestecarea planurilor narative, intercalarea unor „micro” povești arată că proza mizează mai degrabă pe construcția unei voci decât a unui plot propriu-zis. Tocmai de aceea, furia, confuzia și eternul sentiment al ratării pe care naratorul și le reactivează prin recursul la trecut conturează o anumită atmosferă, acompaniată și de accente lirice. Filtrul psihologic nu surprinde doar personajul-narator, ci se aplică și alterității (relațiile cu prietenii, iubitele, părinții). Încheierea romanului nu face decât să confirme prelungirea acestei stări: într-un final, ratarea și frustrarea sunt „vindecate” parțial odată cu venirea la București, dar fantomele adolescenței încă bântuie.